Alegerile prezidenţiale din Statele Unite au o miză imensă la scară planetară aşa că analizele care le urmează sunt într-o covârşitoare proporţie axate pe consecinţele politice ale rezultatului votului. Însă rezultatul scrutinului este important şi prin faptul că aplică un verdict eficienţei cu care candidaţii şi-au transmis alegătorilor mesajul şi imaginea, urmând ca acest verdict să se răsfrângă asupra tehnicile şi mediilor folosite şi, mai apoi, să influenţeze întregul spectru al domeniilor care implică transmiterea cu succes a unui mesaj către public. Din această perspectivă, victoria lui John F. Kennedy în confruntarea cu Richard Nixon din 1960 a devenit un studiu de caz clasic asupra modului în care un mediu nou se impune ca vector al mesajului. Victoria lui Kennedy a fost şi victoria televiziunii.
Este extrem de tentantă o paralelă dintre alegerile din 1960 şi cele încheiate zilele trecute. Atât JFK cât şi Obama au fost consideraţi prea tineri şi lipsiţi de experienţă în comparaţie cu contracandidaţii lor republicani Nixon şi McCain. În plus, ambii au fost consideraţi iniţial lipsiţi de şanse datorită abaterii lor de la tradiţionala normă "anglo-saxon protestant" (Kennedy era catolic). Însă ceea ce-i aseamănă cel mai mult este charisma şi abilitatea lor de a utiliza potenţialul noilor medii de comunicare. Este interesant de notat că în cazul primei dezbateri dintre JFK şi Nixon -- prima televizată vreodată -- telespectatorii l-au considerat în general pe candidatul democrat învingător, în vreme ce publicul care a ascultat la radio dezbaterea a fost de părere că Nixon a fost mai bun. Însă audienţa mai mare a televiziunii a făcut diferenţa. În 2008, victoria lui Obama vine pe fondul unei campanii utilizând mijloace diverse, între care care noile tehnologii au fost extrem de importantă. Unii observatori consideră că utilizarea masivă a internetului a mobilizat la vot un număr important de tineri -- altfel destul de lipsiţi de interes faţă de chestiunile politice -- şi este foarte posibil că tocmai aceştia să fi fost cei care i-au adus procentul hotărâtor.
Ceea ce este remarcabil în campania desfăşurată de Obama în internet este faptul că a fost în mare parte realizată de susţinătorii săi, folosind uneltele puse la dispoziţie de staff-ul candidatului. Dacă în cazul campaniei prezidenţiale franceze de anul trecut instrumentul preferat a fost blogul, în cazul campaniei americane elementul cheie s-a numit "social networking". Barack Obama a profitat de experienţa campaniei foarte axată pe internet desfăşurată de Howard Dean în 2004 şi l-a angajat pe coordonatorul acesteia, Joe Rospars, încă din faza alegerilor preliminare, când s-a confruntat cu Hillary Clinton, mult mai conservatoare în privinţa mijloacelor prin care şi-a condus campania. Însă omul-cheie în implementarea strategiei "grassroot" pe care şi-a dorit-o staff-ul candidatului a fost Chris Hughes, unul dintre cei patru fondatori al Facebook. Hughes a lucrat ca voluntar -- purtând titulatura "online organizing guru" -- la realizarea sitului My.BarackObama.com, cu siguranţă piesa esenţială a întregului ansamblu online. În esenţă, e vorba de o platformă de socializare în reţea, cu toate ingredientele necesare, de la profiluri individuale, grupuri bazate pe arii de proximitate la domenii de interes, bloguri şi instrumente de comunicare tipice, până la sistemul de colectare online a contribuţiilor băneşti. Succesul a fost extraordinar, cei peste 1,5 milioane de utilizatori înregistraţi constituind o comunitate extrem de activă de susţinători, care au organizat peste 150.000 de evenimente în sprijinul favoritului lor, au agregat o bază de date cu numere de telefon şi adrese de e-mail dispuse să accepte mesaje legate de campania lui Obama, astfel încât în ziua alegerilor voluntarii au putut să facă peste un milion de apeluri telefonice îndemnându-i pe alegători să participe la vot. Fără îndoială, caracterul implicit viral a reţelelor de socializare şi-a spus cuvântul.
Alte elemente interesante ale campaniei au fost situl "Fight the Smears", menit să contracareze cu dovezi concrete zvonurile rău-voitoare la adresa lui Obama, precum şi aplicaţia (realizată de voluntari) "Obama 08" pentru iPhone şi iTouch, care le-a permis utilizatorilor să-şi mobilizeze cuniştinţele folosind popularele aparate de la Apple.
În fine, Obama a colectat circa 600 de milioane de dolari de la peste 3 milioane de oameni, majoritatea acestor donaţii venind prin internet. Desigur, o mare parte din această sumă a susţinut campania prin televiziune.
