Cum săptămâna trecută am încercat să inventariez câteva dintre opiniile pesimiste privind influenţa internetului asupra tinerei generaţii (care opinii convergeau către ideea că "internetul ne tâmpeşte"), era imposibil să nu remarc un articul publicat de ZDNet sub interogaţia "Navigarea prin internet ne alterează creierul?". Spre uşurarea mea -- având în vedere că îmi petrec o bună parte a timpului în web -- ideea desprinsă dintr-un studiu realizat de un neurolog de la UCLA este că utilizarea internetului şi a modalităţilor de comunicare facilitate de acesta ne-a modelat creierul, făcându-ne mai apţi să filtrăm informaţia şi să luăm decizii rapide. Adică e de bine... până la paragraful al doilea, în care suntem informaţi că noile tehnologii au şi dezavantaje, creşterea "dramatică" a numărului de diagnostice ADD (Attention Deficit Disorder) fiind un indiciu în acest sens.
Autorul studiului citat, Gary Small, este specializat în problemele îmbătrânirii (cunoscut la noi prin cartea "Secretele longevităţii") şi dispune de o vastă experienţă privitoare la modul în care stimulii primiţi de la mediu modelează "circuitele" creierului, specializând anumite reţele pentru a răspunde în mod rapid unor situaţii repetitive. Se creează o serie de "scurtături" (shortcuts) asociate obişnuinţelor vechi iar aceste trasee ne determină (de multe ori ireversibil) comportamentul, devenind ceea ce se cheamă "a doua natură". Sau poate Natura 2.0, pentru că de data aceasta studiul cercetătorului american vizează în mare măsură tinerii crescuţi în epoca tehnologiei, preluând de altfel termenul de "nativi digitali" popularizat de Mark Prensky în celebrul său articol din 2001 (Digital Natives, Digital Immigrants). Ca şi acesta (dar de data aceasta susţinut de specializarea sa în "neuroştiinţă"), Small susţine ideea creierului plastic, capabil de modelare, relevând în studiile sale că la adulţii experimentaţi în utilizarea internetului se constată o dublare a activităţii zonelor din creier care controlează luarea deciziilor şi raţionamentele complexe, în comparaţie cu începătorii într-ale web-ului. Este de la sine înţeles că în cazul nativilor digitali această caracteristică devine naturală -- "cablată" (hardwired) zice Gary Small -- şi apare un semnificativ decalaj mental (brain gap) nu doar între generaţii, ci chiar în cadrul aceleiaşi generaţii. Creierul s-a modificat mai mult în ultimii 20 de ani decât în câteva milenii.
Dar (pentru că şi aici apare un "dar") nativii digitali riscă să piardă în schimb deprinderi extrem de utile şi aici Small insistă pe aspectul relaţiilor faţă-în-faţă. Obişnuinţa comunicării electronice într-un ritm susţinut îi poate face pe adolescenţi mai puţin sensibili la nuanţele limbajului şi la semnalele comunicării non-verbale, neglijând astfel contextul emoţional al unei conversaţii. În recenta sa carte "iBrain -- Surviving the Technological Alteration of the Modern Mind", Small îşi imaginează chiar un scenariu în care interpretarea greşită a unei expresii faciale sau a unui gest într-o ipotetică conferinţă internaţională din viitor poate face diferenţa dintre pace şi escaladarea unui conflict armat. Mai trebuie menţionate în acest context studiile care relevă că rata lecturilor literare în rândul tinerilor scăzut cu 28% din 1982 până azi, că doar 16% dintre tinerii între 18 şi 30 de ani mai citesc un cotidian (în comparaţie cu 35% dintre cei de peste 36 de ani), că există o corelaţie inversă aproape liniară între timpul petrecut de tineri în compania noilor tehnologii şi numărul vizitatorilor parcurilor naturale americane. Statisticile sunt americane, însă nu de pe altă planetă, şi se poate deduce că situaţia este cam aceeaşi în Europa.
Reconfortant este însă că Gary Small e convins că putem să ne adaptăm acestui curs, să preluăm controlul evoluţiei minţii noastre, iar iBrain este un ghid în această direcţie. Ce şanse avem să influenţăm în vreun fel cele circa un milion de miliarde de sinapse ale creierului nostru, pe care natura le-a modelat de-a lungul unei evoluţii de milioane de ani? Chiar faptul că reorganizarea modului de funcţionare a minţii în decursul unei singure generaţii (şi, mai ales, în cadrul aceleiaşi generaţii) a produs o mutaţie semnificativă -- pe care Small o compară că cea produsă de utilizarea uneltelor de către omul primitiv -- ne dă o idee asupra maleabilităţii creierului şi a şanselor de adaptare.
Acesta este doar începutul iar Gary Small este convins că elita viitoarelor generaţii va fi formată din cei ce echilibrează abilităţile tehnologice cu abilităţile comunicării faţă în faţă.
