Rasmus Lerdorf a scris în 1994 câteva rutine
pentru administrarea paginii sale de web, pe care le-a reunit şi le-a pus
apoi la dispoziţia celor cărora le-ar putea fi utile sub denumirea
PHP. Un bulgăre care a devenit avalanşă după ce în jurul
nucleului de cod s-a format o comunitate care a dezvoltat aplicaţia în
direcţia unui instrument universal pentru construirea de situri web
dinamice. Astăzi PHP stă în spatele a peste 22 de milioane de situri
web iar limbajul cu acelaşi nume este al treilea ca popularitate,
după C/C++ şi Java.
Michael Widenius a scris încă de când
avea 17 ani un progrămel care să realizeze repede şi eficient
sarcini de stocare şi regăsire a informaţiilor. Mereu
îmbunătăţit şi transpus pe noile generaţii de
computere, programul l-a însoţit în diversele sale joburi, mereu stocat în
directorul numit "My". Când i-a adăugat o interfaţă de
programare care să accepte elemente de SQL, numele programului a devenit
MySQL. Publicarea sa în regim open source i-a adus o uriaşă
popularitate iar firma cu acelaşi nume -- fondată de Widenius şi
partenerul său David Axmark -- este un exemplu de model de afacere bazat pe
OS/FS.
Brian Behlendorf a fost unul dintre fondatorii
firmei Organics, care se remarcă prin faptul că a fost prima companie
specializată în proiectarea siturilor web. Primul proiect major a fost
prezenţa pe web a revistei Wired. Pentru că serverul web NCSA nu
ştia să gestioneze înregistrarea utilizatorilor, Behlendorf l-a
"peticit" şi i-a adăugat funcţionalitatea de care avea nevoie.
Cum şi alţi făceau la fel, a iniţiat un proiect care
să reunească aceste petice iar rezultatul a fost un program cu totul
nou care susţine astăzi mai mult de 60% din web: Apache.
Cele trei poveşti -- poate cele mai de
succes din istoria mişcării open source, dacă exceptăm
Linux -- au câteva lucruri în comun. Toate au pornit de la un nucleu de
mică amploare, de la ceva aproape neînsemnat, iar contribuţia
comunităţii a fost esenţială. Cum se face că dintre iniţiativele
bazate pe o idee, entuziasm şi voluntariat -- fie că este vorbim de
proiecte open source sau nu -- unele (puţine) ajung la succes iar
nenumărate altele eşuează? Cu siguranţă utilitatea
este un ingredient important, dar sunt convins că e şi o doză de
şansă în joc. De altfel chiar Linus Torvalds spune despre el că
este un "revoluţionar accidental". Şi încă un element în comun
al celor trei poveşti: eroii lor se vor afla la Braşov în
această primăvară, la o conferinţă a cărei
poveste se bazează pe aceleaşi ingrediente -- o idee, entuziasm,
voluntariat şi un strop de şansă.
În urmă cu un an am primit un mesaj de la
Lucian Savluc, un programator român stabilit în Canada, entuziast
susţinător a softului liber. Observaţia lui era că în
România mişcarea open source nu este structurată şi nici
vizibilă, în ciuda oportunităţilor pe care le-ar putea deschide
atât pentru societate cât şi pentru afaceri. Vroia să facă ceva
în această direcţie şi ideea lui era că o
conferinţă cu o prestigioasă prezenţă internaţională
ar putea în acelaşi timp să atragă atenţia mediului de
afaceri şi să contribuie la constituirea unei comunităţi
OS/FS româneşti. Scepticismul meu iniţial a fost temperat de viteza
cu care contactele prin internet au condus la constituirea unui grup de voluntari
din lumea întreagă (şi nu doar români) care dorea să sprijine
iniţiativa.
Este interesant că evoluţia
proiectul a reprodus cu fidelitate modelul clasic al unui proiect open source,
pornind cu o agendă neclară şi structurându-se dinamic pe parcurs.
Un element anecdotic se leagă de denumirea conferinţei, care trebuia
să îmbine ideea de libertate cu informatica, aşa că "Liberatica"
a întrunit consensul. Însă verificarea disponibilităţii numelor
de domenii a fost se pare interceptată iar a doua zi toate erau deja
înregistrate, aşa că s-a ajuns la "eLiberatica". În fine, grupul de
iniţiativă având un caracter informal, a fost nevoie un partener
comercial (Agora Media) care să administreze partea de logistică, în
vreme ce ROSI s-a ocupat de atragerea conferenţiarilor.
Alături de Lerdorf, Widenius şi
Behlendorf, vor mai fi prezente şi alte nume importante ale
mişcării open source: Zak Greant (Mozilla Foundation), Kurt von Fink (Gnome
Foundation şi Ubuntu Team), Aleksander Farstad (eZ Systems), Jim Willis (administraţia
statului Rhode Island) precum şi Bogomil Shopov şi Yovko Lambrev,
principalii promotori ai mişcării open source din Bulgaria. Şi
totul a pornit dintr-o idee care părea fără şanse de
reuşită. Ca şi Linux de altfel...
