Există nenumărate poveşti de succes despre ceea ce s-ar chema "inspiraţia" unor oameni de afaceri care au riscat investiţii în companii aparent fără şanse de creştere, dar care s-au dovedit în cele din urmă aducătoare de profituri uriaşe. Din câte spun pasionaţii, s-ar părea că aceste poveşti sunt cele care animă bursele de pretutindeni, cele care dau încredere şi speranţe investitorilor. Desigur, nu e doar inspiraţie în lumea investiţiilor, ci şi o mulţime de informaţii iar succesul stă cel mai adesea în ştiinţa de a le analiza şi a emite predicţii pertinente. Este ceea ce în lumea anglofonă se cheamă "educated guesswork".

Însă valoarea inspiraţiei în investiţii creşte proporţional cu dinamica domeniului, iar lumea internetului este fără îndoială una dintre cele mai dinamice. Aici marile câştiguri vin atunci când banii sunt investiţi foarte devreme, în firme începătoare ("start-ups") şi extrem de inovatoare, de regulă cu mult înainte ca acestea să devină publice. În acest domeniu informaţiile cu care sunt obişnuiţi jucătorii de pe piaţa bursieră sunt fie inexistente, fie irelevante. Venituri? Profit? Management? Putem să uităm de ele. Google n-a câştigat nici un sfanţ în primii trei ani de activitate iar de Larry Page şi Sergey Brin nu auzise nimeni. La fel se întâmplă acum cu Facebook, o altă companie cu o creştere rapidă, dar fără profituri. În plus, în lumea internetului încă mai există şansa apariţiei unor produse sau servicii capabile să schimbe peste noapte regulile jocului. Şi, pentru ca totul să fie şi mai complicat, în zona software şi internet un start-up nici nu are nevoie de mulţi bani ca să se lanseze iar managerii sunt cel mai adesea foarte tineri, tehnici şi excentrici. E mai degrabă tărâmul "îngerilor" (angel investors) decât al "aventurierilor".

Tot un start-up -- numit YouNoodle -- promite să schimbe această stare şi să reducă din marja de inspiraţie şi noroc pe care se bazează investitorii. Fondatorii sunt Bob Goodson (28 de ani) şi Kirill Makharinsky (21 de ani), ambii foşti studenţi la Oxford, iar opinia lor este că de fapt informaţie relevantă despre start-up-uri există din abundenţă, numai ca aceasta este răspândită în sălbăticia web-ului, prin bloguri, prin forumuri, prin liste de discuţii şi chiar pe siturile web ale începătorilor. De aici a venit ideea de a evalua o mulţime de companii la început de drum (pe moment 30.000) prin analogie cu un set de peste 150.000 de istorii ale unor companii de succes care au pornit tot de la resurse modeste. Scopul este de a furniza un soi de "indicator de succes" pentru fiecare firmă analizată, pe baza unui algoritm de genul celui folosit de Google pentru a calcula relevanţa referinţelor returnate pentru o căutare. Autorul algoritmului este un neozeelandez pe nume Sean Gourley, care a lucrat o vreme pentru Pentagon, dezvoltând programe care să evalueze riscurile atacurilor teroriste pe baza unor informaţii disparate şi nestructurate -- adică asemănătoare cu cele utilizate pentru evaluarea companiilor. Poate este interesant de notat că YouNoodle încearcă să creeze şi o reţea de firme recent înfiinţate, cărora să le furnizeze gratuit instrumente de evaluare a planurilor de business în schimbul informaţiilor despre propria evoluţie, menite să îmbogăţească baza de date şi să rafineze algoritmul.

Dacă ar fi să socotim câte valuri a provocat YouNoodle -- prezentări în New York Times şi la BBC, dezbateri pe TechCrunch, relatări în nenumărate bloguri -- am putea bănui că există deja suficient "buzz" în jurul firmei pentru o auto-evaluare. Goodson a declarat în New York Time că încă n-au făcut-o, pentru că rezultatele ar putea fi derutante: dacă programul ar prezice că YouNoodle va eşua iar predicţia s-ar adeveri, am fi în faţa unui interesant paradox. În schimb, numeroşi jurnalişti şi investitori au evaluat compania fără nici un algoritm şi n-au reuşit să cadă de acord. Pe de-o parte, unii consideră că "indicatorul de succes" ar putea fi de ajutor investitorilor şi ar contribui la impunerea unei "meritocraţii" în zona companiilor la început de drum. Ray Conway -- un celebru "business angel" care a investit în peste 500 de start-up-uri, printre care Google şi PayPal -- crede că instrumentul ar putea fi util, dar el va folosi în continuare conexiunile personale. Pe de altă parte, investitorul Paul Kedrosky -- care întreţine şi blogul "Infectious Greed" -- pune la îndoială eficienţa unui astfel de instrument. Dacă ar fi atât de bun, de ce n-ar înfiinţa chiar YouNoodle un fond de investiţii?