Nu cred că s-a mai întâmplat vreodată ca o minusculă firmă cu nici zece angajaţi să genereze atâtea discuţii. Firma, fondată în august 2005, se numeşte Upstartle însă este cunoscută exclusiv prin unicul lor produs: Writely. Este un procesor de text on-line care dispune de multe din funcţionalităţile cu care ne-am obişnuit în programe desktop de genul Microsoft Word sau OpenOffice. Spre deosebire de acestea, Writely este un serviciu web, astfel încât putem să edităm şi să formatăm documente în orice browser web modern. Pe lângă faptul că putem să importăm documente în diverse formate şi să salvăm documentele pe desktop, serviciul ne mai oferă posibilitatea colaborării cu alţi utilizatori, urmărirea versiunilor şi publicarea pe web (eventual direct în blogul personal).

Este interesant de remarcat "efectul de reţea" prin care Writely şi-a câştigat un binemeritat renume în internet, fără nici o publicitate, doar "din blog în blog". A ajuns să figureze într-o extrem de selectă listă cuprinzând cele 25 de companii pe care revista Business 2.0 le consideră semnificative pentru viitorul web-ului. Deşi în variantă beta, produsul a fost testat sau folosit de mai mult de 10.000 de utilizatori. Chiar şi în această rubrică a fost menţionat de vreo două ori, ca exemplu de utilizare a tehnologiilor Ajax pentru dinamizarea interfeţei cu utilizatorul în serviciile web.

Însă momentul de maximă glorie a lui Writely a fost atins săptămâna trecută. Ştirea că gigantul Google a cumpărat Upstartle a generat un uriaş val de comentarii. Din nou, zgârcenia informaţiilor oficiale a incitat comentatorii la speculaţii care au mers de la bagatelizare până la viziuni apocaliptice. La limita de jos, unii au considerat că de fapt achiziţia a reprezentat pentru Google o simplă acţiune de "head hunting". Echipa de programatori de la Upstartle şi-a dovedit din plin virtuozitatea într-o zonă tehnologică de interes pentru Google -- în speţă, Ajax -- aşa că miza ar fi proiectanţii şi nu produsul propriu-zis. La limita de sus, Gary Edwards consideră că mişcarea făcută de Google reprezintă nici mai mult nici mai puţin decât un veritabil Pearl Harbor pentru Microsoft.

În orice caz, cea mai mare parte a speculaţiilor au readus în actualitate ipoteticul Google Office -- o suită de aplicaţii de birotică formată din servicii web, care să concureze direct cu Microsoft Office. Această direcţie a fost alimentată şi de o serie de documente "scăpate" pentru câteva zile în public de Google, în care se furnizau câteva detalii despre un "calendar electronic" (GCal) care ar urma să fie integrat cu serviciul GMail, obţinându-se astfel echivalentul componentei Outlook din MS Office. Writely ar reprezenta echivalentul lui Word, Google Base ar fi o alternativă simplă la Access iar o versiune rafinată de Google Page s-ar putea transforma în ceva gen PowerPoint. Lipseşte însă programul de calcul tabelar. Dacă Google va achiziţiona una dintre variantele experimentale din web -- de pildă iRows -- atunci s-ar putea trage concluzia că, în ciuda repetatelor dezminţiri oficiale, aceasta este intenţia.

Există însă şi ipoteze mai temperate. Prima dintre ele ar fi că Writely va deveni editorul standard pentru servicii precum GMail sau Blogger -- ceea ce pare firesc şi probabil. Dar, dincolo de toate acestea, există indicii că Google nu intenţionează "să mute totul pe web" (sau, cel puţin, nu acum şi nu deodată), cel mai important fiind faptul că s-a implicat serios în susţinerea suitei desktop OpenOffice. Mai degrabă s-ar putea presupune că intenţionează să integreze desktop-ul cu web-ul, ceea ce ar explica atât rolul lui Google Desktop cât şi opţiunea pentru un program local de editare şi partajare a pozelor (Picasa). Altfel spus, PC-ul nu ar deveni doar un suport pentru browser-ul web, ci un soi de copie locală (un "cache") a unui conţinut care se mută încetul cu încetul în internet. Lipseşte doar o piesă din acest puzzle.

Pe la jumătatea anului trecut, profitând de interfeţele publice ale serviciului GMail, un programator a realizat un progrămel care foloseşte cei 2,7 GB ai căsuţei poştale personale ca spaţiu suplimentar de stocare. Practic, contul GMail apare în Windows ca un disc suplimentar, de unde şi numele programului, GMail Drive (sau G:Drive). Indiferent dacă s-a inspirat sau nu din această idee, se vorbeşte tot mai insistent despre un serviciu numit GDrive, prin care Google intenţionează să ne ofere spaţiu de stocare ne-li-mi-tat online. Se leagă?