Printre sutele de componente adiţionale ale browserul Firefox se numără şi una care mi-a devenit indispensabilă. Este simplă şi eficientă: pentru orice cuvânt selectat, un simplu clic îmi oferă şansa să aleg o sursă de referinţă online pentru cuvântul respectiv. Printre referinţele pe care mi le-am ales se numără dicţionare de limbă, precum şi o enciclopedie, care este -- desigur -- Wikipedia. Implicit, există şi posibilitatea unei căutări cu Google, dar pentru o referinţă imediată, Wikipedia este varianta "firească" pentru milioane de utilizatori al internetului.

De ce nu Britannica? Din multe motive, printre care numărul de intrări (874.147 în Wikipedia faţă de maximum 120.000 în Britannica) şi dinamica acestora. În plus, accesul la Britannica Online este contra cost şi implică nişte mici complicaţii. Dar există şi un revers: Britannica este o referinţă considerată mai serioasă, cu tradiţie şi autoritate, în vreme ce Wikipedia este rezultatul contribuţiilor voluntare a nenumăraţi amatori, adesea anonimi, a căror expertiză în domeniul abordat este imposibil de probat. Cum stau de fapt lucrurile a încercat să probeze prestigioasa revistă Nature în cadrul unui studiu comparativ, ale cărui rezultate au fost publicate la începutul lui decembrie 2005. Considerând doar articolele tehnice, autorii studiului au găsit o medie de trei erori per articol în Britannica, faţă de patru în Wikipedia. Dat fiind faptul că articolele din Wikipedia sunt în general mai ample, se poate considera că rezultatele sunt aproape egale.

Dar mai există un aspect de care trebuie ţinut seama: accesul public la editarea conţinutului Wikipediei implică anumite riscuri, dincolo de simplele erori. Vandalizarea unor articole este inevitabilă, un caz notoriu fiind semnalat cam cu un an în urmă chiar în paginile româneşti ale enciclopediei, referindu-se la biografia unui cunoscut poet şi politician contemporan. Cazul a stârnit valuri în sfera internetului românesc, opiniile asupra incidentului fiind diverse. În vreme ce o parte susţinea necesitatea unui control oarecum "instituţional" al conţinutului, o altă parte pleda pentru libertatea deplină, bazându-se pe vigilenţa publică, pe mecanismele tehnice ale serviciului şi pe cutumele instituite de comunitate.

Un incident asemănător a aprins de curând spiritele şi a adus Wikipedia în prima pagină a ştirilor. Vreme de mai bine de o jumătate de an, articolul dedicat lui John Seigenthaler Sr. -- reputat jurnalist, scriitor şi om politic american -- conţinea o referire la o presupusă (dar neprobată) implicare în cazul atentatelor aspra lui Robert şi John F. Kennedy. Scandalul s-a bucurat de o largă expunere mediatică şi până la urmă l-a obligat pe Jimmy Wales -- fondatorul Wikipediei -- să facă unele concesii în privinţa modului de funcţionare a enciclopediei: utilizatorii anonimi nu vor mai putea iniţia articole noi, dar vor putea în continuare să intervină asupra celor existente. Schimbarea e minoră, pentru că oricum imensa majoritate a articolelor sunt iniţiate de utilizatori înregistraţi, care de cele mai multe ori supervizează şi corecţiile făcute de alţii. Cert este însă că incidentul a pătat întrucâtva reputaţia acestui imens proiect colaborativ cu caracter public.

Mai sunt câteva aspecte interesante legate de acest caz. Unul ar fi faptul că, deşi anonim, autorul articolului a fost în cele din urmă identificat şi doar scuzele publice l-au salvat de un proces. Al doilea ar fi că însuşi Seigenthaler a corectat pagina buclucaşă din Wikipedia, articolul biografic devenind astfel... autobiografic. Dar aici se reiterează chestiunea conflictului de interese, care a fost pusă şi atunci când Adam Curry -- creditat ca fiind inventatorul podcasting-ului -- a fost acuzat că a intervenit în articolul dedicat lui Kevin Marks, care a dezvoltat în paralel o tehnologie asemănătoare. În fine, ar merita să menţionez că cea mai sintetică şi documentată analiză a cazului Seigenthaler (peste o mie de cuvinte plus 16 referinţe externe) am găsit-o chiar în Wikipedia, la doar două săptămâni după incident.

Până la urmă, internetul ne invită la discernământ. Prefer Wikipedia tocmai pentru că adesea găsesc avertismentul care-mi atrage atenţia că neutralitatea articolului în cauză este contestată. Pentru că am acces la istoria paginii şi la discuţiile -- adesea animate -- dintre cei care au contribuit la crearea ei. Pentru că mă invită să mă îndoiesc, deci să cuget. Pentru că, în vreme ce Britannica este un monument, Wikipedia este un organism viu.