Probabil că oricine s-a plimbat prin web a întâlnit ceea ce se cheamă "widgets", deşi poate că n-a ştiut că se numesc aşa. Simplu spus, un widget este o mică aplicaţie care poate fi plasată foarte uşor într-o pagină web, urmând a fi rulată de browserul vizitatorului care accesează pagina. De regulă, mica aplicaţie este realizată în JavaScript sau tehnologie Flash şi serveşte la agregarea şi prezentarea unor informaţii pe care le aduce în mod dinamic din internet. Dacă explicaţia nu e suficient de clară, un exemplu poate fi edificator: prognoza meteo. Este de fapt o mică aplicaţie care accesează nişte resurse din internet care-i furnizează date meteorologice privind o anumită regiune şi un anumit interval, iar micul program nu face altceva decât să prezinte aceste date într-o formă uşor de înţeles. Un exemplu şi mai simplu este un ceas care poate să arate ora curentă în diverse oraşe de pe glob (preluând din internet informaţii minimale). Sau accesul la un dicţionar sau enciclopedie din internet fără a vizita paginile acesteia. Poate cele mai răspândite widget-uri sunt agregatoarele de fluxuri, care ne permit să urmărim bloguri sau furnizori de ştiri.

Nu pare cine ştie ce mare revoluţie. De fapt, sistemul de operare MacOS X foloseşte de mai mulţi ani widgets -- o formă puţin diferită, pentru că se integrează în desktop, nu în pagini web. Şi totuşi, începând de la sfârşitul anului trecut, aceste mici gadgeturi web au stârnit o agitaţie care le plasează printre subiectele cele mai fierbinţi ale internetului, astfel încât unii comentatori vorbesc deja de "widgetmania" iar o mulţime de firme s-au grăbit să investească sume importante în acest domeniu. Motivul este că aceste mici aplicaţii marchează o schimbare majoră de paradigmă: tot mai puţin mergem noi spre web şi tot mai mult "chemăm" webul spre noi. Este, în fond, o chestiune de personalizare a webului (sau, mai precis, a accesului).

Schimbările induse de widget-uri sunt deja vizibile în practica curentă a celor mai mulţi utilizatori. Dacă în trecut pagina de start a browserului era de obicei fixată pe un portal public (de genul Yahoo.com), astăzi tot mai mulţi utilizatori recurg la un portal propriu, personalizat tocmai prin aceste gadgeturi. Eu prefer NetVibes, alţii preferă iGoogle sau PageFlakes, alţii blogul personal sau pagina proprie dintr-o reţea de socializare de gen FaceBook sau MySpaces. O mulţime de instrumente îmi permit să-mi urmăresc mesajele e-mail, să accesez diverse motoare de căutare, să primesc ştirile din sursele preferate, să urmăresc noile apariţii din bloguri, să accesez "semnele de carte" pe care le-am memorat în Del.icio.us, să văd ultimele evoluţii în câteva forumuri, fără a mai pune la socoteală banalele prognoze meteo, notiţe, sarcini de îndeplinit etc. Totul dintr-un singur loc. Mai mult, widget-urile pot fi şi instrumente de socializare, cum demonstrează iLike -- un widget din FaceBook care permite utilizatorilor (peste 4 milioane) să afle despre concertele susţinute de formaţiile preferate şi să-şi anunţe prietenii sau să afle care dintre ei intenţionează să participe. Firma care a produs aplicaţia încasează sume frumoase din comisioanele pentru biletele vândute şi din -- desigur -- publicitate.

Şi totuşi, nu toată lumea e mulţumită de explozia widget-urilor, iar marile companii de media par cele mai nefericite. Problema lor porneşte de la dificultatea de a contoriza audienţa. Câtă vreme voi urmări rezumatele articolelor de tehnologie din -- să zicem -- The Guardian printr-un widget (de pildă Google Reader), paginile online ale ziarului nu mă vor contoriza printre cititori. Acest "mic detaliu" pune în pericol metrica uzuală folosită pentru a măsura popularitatea unui conţinut, tocmai pe baza căreia se negociază tarifele pentru -- urmează cuvântul magic -- publicitate.

Nu mai este nici o surpriză că aici este marea miză: widget-ul ca instrument de publicitate. Dave Morgan, preşedintele firmei Tacoda, nu ezită să afirme că în următorii trei ani widget-urile vor schimba radical întreaga industrie a publicităţii online. Este un exerciţiu de imaginaţie să prevedem posibilităţile care se deschid atunci când un simplu "timbru" dintr-o pagină web este înlocuit de o aplicaţie (fie şi doar posibilitatea de se alimenta automat cu conţinut furnizat de advertizer şi este deja mult). Multe companii se arată interesate dar, ca de obicei, Google este cu un pas în faţă şi experimentează deja Google Gadget Ads -- o extensie a sistemului AdSense care să cuprindă widget-uri interactive.