În limba engleză, prin "buzzword" se înţelege un cuvânt sau o expresie foarte la modă, care este atât de des folosit încât ajunge să-şi piardă sensul. Lumea tehnologiei produce frecvent acest fenomen lingvistic iar scenariul este mereu acelaşi: cuvântul sau expresia este inventată de specialişti, după care este preluată de marketing şi aplicată fără nici o discriminare asupra unei game atât de largi de produse şi tehnologii încât până la urmă nimeni nu mai ştie ce înseamnă de fapt. Abia acum revin în scenă specialiştii, care se adună în congrese şi conferinţe şi -- cu puţină şansă -- reuşesc să compună o definiţie sau măcar o descriere cuprinzătoare. Şi astfel, un buzzword are uneori norocul să se transforme într-un concept respectabil.

Aşa s-a întâmplat în trecut cu "client-server" sau "reengineering" şi la fel se întâmplă astăzi cu "Web 2.0", pentru care Google returnează nu mai puţin de 200 de milioane de rezultate. Din fericire, de curând Tim O'Reilly a publicat un cuprinzător studiu care are darul să readucă termenul în sfera inteligibilului. De fapt, Web 2.0 nu este altceva decât web-ul modern -- o lume în care cuvintele cheie suna cam aşa: Google, blog, wiki, Flickr, Wikipedia, BitTorrent, RSS feed, reţele sociale, open source etc. Până la urmă, mai degrabă o atitudine decât o tehnologie. O descriere succintă a acestui nou web este imposibilă, dar câteva elemente definitorii pot arunca o lumină asupra ansambului.

În primul rând, web-ul încetează să mai fie un simplu depozitar de documente. Web 2.0 este definit mai degrabă ca o platformă, în care rolul principal îl au serviciile. Multe servicii nu fac altceva decât să furnizeze utilizatorului documente, însă valoarea adăugată este considerabilă. Pe de-o parte, această valoare provine din agregarea unor resurse informaţionale şi computaţionale diverse. De pildă, o căutare cu Google sau Yahoo este cu atât mai valoroasă cu cât ordonarea după relevanţă a rezultatelor este mai fină. Ceea ce este însă interesant este că adesea calitatea unui serviciu este determinată de participarea utilizatorilor. Chiar şi în cazul simplei căutări de web, relevanţa unei pagini reflectă de fapt părerea creatorilor de conţinut care au inclus în paginile lor referinţe la pagina respectivă. În alte cazuri avem de-a face chiar cu o "arhitectură a participării" implicită, inclusă în tehnologie. De pildă, transferul de fişiere prin BitTorrent se face cu participarea acceptată a utilizatorilor serviciului, aşa cum telefonia prin Skype utilizează programele active ale clienţilor ca routere soft. Tendinţa este ca proiectanţii noilor servicii să-i trateze pe utilizatori mai degrabă ca pe nişte colaboratori decât ca pe nişte simplii clienţi (ceea ce reflectă atitudinea comunităţii open source).

Însă participarea utilizatorilor poate fi şi explicită, cea mai directă cale fiind voluntariatul în crearea de resurse iar Wikipedia este, desigur, exemplul clasic. Însă acesta este un caz oarecum extrem, mult mai adesea participarea rezumându-se la simpla utilizare a unui serviciu. De pildă valoarea serviciului de licitaţii online eBay rezidă tocmai în baza sa de clienţi. Pe de altă parte, un serviciu în aparenţă tipic "vechiului web" cum este Amazon.com se diferenţiază net de competitori tocmai prin exploatarea "inteligenţei colective" a utilizatorilor. De pildă, utilizarea tiparelor comportamentale ale vizitatorilor permite furnizarea unor sugestii pertinente utilizatorului interesat de o carte sau de un domeniu (cărţi înrudite ca tematică cumpărate de alţi utilizatori care par a avea interese comune). În plus, valoare adăugată aduc serviciului şi recenziile şi "listele tematice" create de vizitatori.

Un alt exemplu de participare a utilizatorilor îl reprezintă "etichetarea" conţinutului. Utilizatorii unor servicii precum Flickr sau Del.icio.us îşi etichetează pozele sau referinţele pentru a le putea regăsi, dar în felul acest sporesc valoarea serviciului, permiţând altor utilizatori să regăsească conţinutul de care sunt interesaţi. Blogosfera este un alt exemplu reprezentativ al noului Web, în care utilizatorii nu doar creează conţinut, ci şi stabilesc o reţea de legături prin servicii de sindicalizare sau de "referinţe inverse" (trackbacks). Un fenomen interesant este că mulţimea referinţelor între blog-uri le creşte relevanţa în motoarele de căutare şi, implicit, influenţa.

Însă noul web implică şi o nouă dinamică, o nouă tehnologie, un nou model de business şi, în cele din urmă, o nouă mentalitate.