După aproape un an şi jumătate de la lansare, Windows Vista se dovedeşte o dezamăgire. Desigur, există o mulţime de utilizatori mulţumiţi, dar rata de adopţie este nu doar mult mai mică decât estimările de la sfârşitul lui 2006, dar este mult mai mică decât cea înregistrată de versiunea XP în acelaşi interval de timp de la lansare. Observatorii pieţei caută încă explicaţiile acestui fenomen, constatând cu acest prilej că nu puţine sunt cazurile în care întreprinderi care au adoptat iniţial Vista, au făcut pasul înapoi la XP. Se pare însă că într-o oarecare măsură cauza relativului insucces al versiunii Vista este mai degrabă de ordin psihologic decât tehnologic. După cinci ani de dezvoltare şi o maşinărie de marketing funcţionând pe bază de promisiuni, aşteptările utilizatorilor s-au ridicat la un nivel pe care nici un produs din lumea reală nu-l putea atinge. Mai punem la socoteală pretenţiile hardware foarte ridicate şi vom constata că pentru utilizatorii cu computere obişnuite, Vista fără multe dintre ghiduşiile noii interfeţe grafice a părut doar un fel de XP ceva mai dolofan şi mai greoi.

Tot în zona psihologică se înscrie şi "afecţiunea" utilizatorilor. Un studiu publicat recent de Computerworld relevă că doar 8% dintre utilizatorii de Vista din medii corporatiste se declară "foarte satisfăcuţi" de computerele lor, în comparaţie cu 40% pentru Winsows XP. Dar rata satisfacţiei atinge 53% în cazul sistemului Leopard (ultima versiune Mac OS X produsă de Apple). Interesant este că acest indicator nu se regăseşte în intenţiile de achiziţii ale companiilor, unde XP conduce cu 53%, urmat de Vista cu 20% şi un scor mult mai modest pentru Leopard (8%). Cu toate acestea, Apple este o piesă importantă în acest joc, deoarece controlează un sfert din piaţa americană de computere portabile iar tendinţa este ascendentă. Dacă mai punem la socoteală că vânzările de portabile cresc în detrimentul sistemelor desktop, putem trage concluzia că tot mai mulţi utilizatori vor fi expuşi la interfaţa extrem de atractivă a sistemului de operare de la Apple. Mai interesant este că utilizatorii nu mai sunt puşi în faţa unei alegeri tranşante, având şansa să ruleze simultan MacOS X şi Windows, graţie unor produse de virtualizare precum VMware sau Parallels. Există zvonuri că Leopard ar putea curând să ruleze nativ aplicaţii Windows, ceea ce nu-i sigur că ar fi o veste bună pentru Microsoft.

Există însă şi unele probleme tehnice la Vista. Un studiu prezentat zilele trecute de Gartner subliniază că noul sistem de operare suferă de obezitate, mai precis că "se prăbuşeşte sub propria greutate". O bună parte din această greutate o constituie funcţionalităţile menite să păstreze compatibilitatea cu diversele versiuni anterioare, astfel încât s-ar putea spune că Windows suferă din cauza propriului succes. Mai grav este că bună parte din "grăsimea" acumulată se concentrează chiar în nucleul sistemului iar criticii susţin că că acesta este rezultatul migrării spre nucleu a multor funcţionalităţi ale aplicaţiilor, migrare care a urmărit să ofere un avantaj companiei pe piaţa aplicaţiilor şi să creeze o platformă monolitică care să facă extrem de dificilă migrarea spre o platformă alternativă (situaţie numită "lock-in"). Rezultatul este pierderea flexibilităţii şi implementarea tot mai dificilă a noilor funcţionalităţi. În contrast, toată diversitatea de distribuţii Linux se bazează pe un nucleu (kernel) unic şi complet izolat de aplicaţii, ceea ce permite nenumărate combinaţii de componente deasupra acestuia, începând chiar cu interfeţele grafice (ceea ce a permis adaptarea sistemului pentru diverse sisteme hardware). Însă şi mai elegantă este structura sistemului Mac OS X, care se bazează pe un micro-kernel open source (Mach). Cert este că obezitatea este principala cauză a nevoii sporite de resurse, în contradicţie cu orientarea producătorilor de hardware spre sisteme mai ieftine şi mai puţin dotate.

În fine, mai există o explicaţie a semi-eşecului Vista, de ordin ceva mai general: sistemul de operare îşi pierde treptat importanţa, desktop-ul devenind din ce în ce mai mult o simplă intrare în internet. Iar acolo se întâmplă lucruri interesante. Zilele trecute Google a anunţat integrarea suitei sale de aplicaţii on-line cu Salesforce.com, cea mai mare aplicaţie on-line de administrare a relaţiilor cu clienţii (CRM). Dintr-un foc, 41.000 de companii care utilizează Salesforce intră în portofoliul Google, marcând prima mişcare majoră a gigantului internetului spre piaţa corporatistă.