E aproape ora 9. Profesorul de istorie e
încă în pijama, dar avatarul său -- care poate să imite figura
lui Iulius Cezar şi eventual poartă o mantie purpurie -- intră în
clasa sa simulată într-un spaţiu virtual tridimensional similar celor
care găzduiesc jocuri online precum World of Warcraft sau
comunităţi de genul Second Life. Elevii sunt şi ei "acolo", iar
avatarurile lor îşi pot permite frizuri fanteziste şi n-au nevoie de
uniformă. Lecţia poate să înceapă. E suficient un simplu
clic pentru ca imagini dintr-un film documentar despre Roma antică să
fie proiectate pe tabla virtuală şi multifuncţională,
pentru ca referinţe valoroase din web să fie furnizate celor care
doresc să aprofundeze subiectul, ba chiar şi un extemporal este
posibil...
Poate părea o ficţiune dusă la
extrem. Dar poate fi şi o viziune a unui nou model de
învăţământ, iar în finalul articolului de săptămâna
trecută am îndrăznit să presupun că "şcoala
virtuală" poate fi o idee atractivă. Bănuiesc că nu pentru
profesori, dar cu siguranţă elevii ar fi încântaţi de o astfel
de abordare. Este oare posibil? Se pare că mijloacele tehnice sunt deja
disponibile, însă nu ele sunt cele mai importante în acest scenariu.
Pentru copiii din clasele mici, şcoala este şi un spaţiu de
socializare iar tehnologia nu prea are ce căuta în sala de clasă.
Desigur, şi lumile virtuale au caracter social însă diferenţa
este similară celei dintre jocul real şi jocul pe computer. În vreme
ce în jocurile electronice acţiunile au consecinţe simbolice, în
viaţa reală jocul produce efecte sensibile iar interacţiunea cu
mediul şi grupul înseamnă implicare într-un angrenaj de o
complexitate care nu va putea fi niciodată simulată de computere.
Cred că până la o vârstă nimic nu poate înlocui curtea
şcolii.
Un alt aspect care este tot mai adesea luat în
dezbatere este cel al eficienţei tehnologiei -- în special informatice -- în
procesul de învăţământ. Un recent studiu realizat de un grup de cercetare
ţinând de Departamentul Educaţiei din S.U.A. relevă că nu
se constată diferenţe în planul rezultatelor şcolare între
elevii care au utilizat softuri educaţionale în sala de clasă şi
cei care nu au beneficiat de astfel de instrumente, ceea ce pune sub semnul
întrebării eforturile făcute pentru a dota informatic sistemul
şcolar. Se vorbeşte adesea de abuzul de tehnologie în procesul
educaţional. De remarcat, totuşi, că studiul se referă la
nivelul primar şi secundar, în vreme ce abia de la nivelul liceului putem
vorbi cu adevărat despre un interes conştient al elevilor pentru
propria educaţie. Dar şi la acest nivel persistă întrebarea
dacă locul computerelor este în sala de clasă sau, mai degrabă,
în biblioteci sau în camera de studiu de acasă.
Există însă şi o viziune mai
optimistă în privinţa posibilităţilor pe care tehnologia
informatică -- şi în special internetul -- le poate oferi sistemului
educaţional, mai cu seamă pentru nivelurile superioare. În principal
este vorba despre o ofertă diversificată de cursuri, flexibilitate
şi despre posibilitatea de personalizare, astfel încât cursantul să urmeze
un ritm propriu şi chiar un traseu propriu. Mijloacele tehnice sunt în
mare parte preluate din arsenalul reţelelor sociale, începând de la
bloguri, forumuri şi grupuri de discuţii, în combinaţie cu
mesagerie instantanee, telefonie VoIP, video-conferinţe, poate chiar
spaţii virtuale -- toate vizând o comunicare eficientă şi
posibilitatea de a participa la proiecte de grup, folosind diverse sisteme
colaborative şi resurse informaţionale. Unii profesori cu
experienţă în aceste noi forme de învăţământ
afirmă chiar că reuşesc să-şi cunoască mai bine
studenţii prin interacţiune online decât în paradigma clasică.
Există deja foarte multe proiecte de
succes. Florida Virtual School oferă peste 90 de cursuri şi dispune
de 308 profesori şi 180 de suplinitori. Virtual High School este o
organizaţie non-profit care reuneşte 457 de şcoli de pe toate
continentele şi are peste 9000 de cursanţi. Chiar dacă nu
oferă cursuri online, MIT pune la dispoziţia publicului prin
programul OpenCourseWare materialele de curs pentru majoritatea
disciplinelor... Şcoala virtuală nu mai este deja pură
ficţiune.
...Ora se apropie de sfârşit. Un grup de
elevi (reprezentările lor, desigur) se ridică din bănci şi
se îndreptă spre profesor pentru un chat privat. Pumnalele îşi fac
apariţia iar avatarul profesorului se prăbuşeşte. "Şi
tu, Brutus?" -- întreabă teatral, în aplauzele virtuale ale
asistenţei.
