Pentru cei mai mulţi dintre noi, viaţa se se împarte între două locuri distincte: la serviciu şi acasă. Chiar dacă nu-mi lipseşte nimic ca să lucrez acasă, prefer să vin în fiecare zi în spaţiul oarecum auster al biroului, pentru simplul motiv că simt nevoia să delimitez cât mai clar cele două sfere majore ale vieţii, cărora le corespund stări diferite, atmosfere diferite, preocupări diferite. Mai există însă o sferă, care le intersectează pe cele două amintite până acum: cea a socializării. Este interesant cum oamenii au încercat să marcheze această zonă, atribuindu-i un spaţiu diferit. Clubul englezesc clasic, pub-ul irlandez, cafeneaua urbană sau cârciuma rurală s-au constituit mereu în acel "al treilea loc".

Vocaţia socială a internetului a fost evidentă încă de la începuturi. Alături de e-mail, una dintre primele aplicaţii care a câştigat popularitate a fost Usenet News, formată dintr-o ierarhie de "grupuri de ştiri" tematice (newsgroups). Iniţial orientate spre domenii tehnice şi ştiinţifice, reţeaua s-a diversificat şi a devenit un spaţiu de socializare tot mai popular. Modelul exista însă dinainte: sistemele BBS găzduiau încă din anii 70 comunităţi formate din utilizatori care se conectau pe linii telefonice (dial-up) şi socializau pe diverse teme de interes comun. Însă apariţia şi răspândirea web-ului a democratizat spaţiul socializării, oferind interfeţe mai prietenoase şi mai intuitive, astfel încât aşa-numitele "reţele sociale" au venit în întâmpinarea unei clientele numeroasă şi se bucură de o popularitate uriaşă -- e suficient să ne gândim că MySpace, Facebook, LiveJournal, Bebo şi Hi5 au împreună circa o jumătate de miliard de utilizatori.

Aşadar, poate fi considerat web-ul un echivalent virtual al celui de-al treilea loc? Există o întreagă bibliotecă de studii de sociologie şi antropologie a internetului care tratează tema iar concluzia pare să fie "nu încă". Ideea este că modelele de relaţionare pe care platformele de social networking le oferă sunt rudimentare faţă de bogăţia de nuanţe pe care o folosim pentru a echilibra sistemul nostru de relaţionare (ceea ce se cheamă "graf social"). Noţiunea de "prieten" şi modelul FOAF (friend of a friend) sunt grosiere, deci controlul caracterului public al unui mesaj se poticneşte într-un set limitat de opţiuni, omiţând dimensiuni importante precum gradul de intimitate, zona de specializare, raportul de vârstă sau de situare într-o ierarhie şi încă multe altele. Reţelele de socializare încearcă să rafineze definirea relaţiilor diversificând descriptorii, dar nu pot urma dinamica firească a acestora. În realitate, nu ne facem mereu doar noi prieteni. De unii ne îndepărtăm treptat, dar nu avem cum să exprimăm asta în logica discretă a sistemului de prieteni. FOAF asigură caracterul "viral" al unui reţele de socializare, dar implică şi riscuri. Danah Boyd povesteşte cazul unei tinere profesoare care a fost invitată să se înscrie în reţea Friendster de nişte amici pe care-i cunoscuse la festivalul Burning Man. Dând curs invitaţiei, a intrat automat în respectivul cerc de prieteni dar a constatat că paginile acestora nu duceau lipsă de obscenităţi. Elevii ei i-au urmărit cu mult interes conexiunile iar când directoarea şcolii s-a înscris la rândul ei şi i-a solicitat "împrietenirea" (imposibil de refuzat) lucrurile s-au complicat, pentru că şefa a fost luată drept "membră a tribului" şi tratată ca atare...

Gail Williams -- multă vreme manager al comunităţi The WELL -- insistă pe importanţa contextului, făcând interesante analogii cu cafeneaua de cartier, unde localnicii au un cod nescris al lucrurilor despre care se poate sau nu se poate bârfi, despre nivelul de încredere atribuite personajelor şi despre memoria grupului. Încă tehnologia este tânără şi poate nu am avut ocazia să realizăm că odată cu vârsta e posibil să ne dezicem de unele dintre ideile pe care le clamăm acum. Grupul informal din cafenea va urma contextul în schimbare, dar memoria reţelei este inflexibilă.

Deci, încă nu. Dar viitorul este promiţător. Google a făcut publice o serie de interfeţe (OpenSocial) care vor face accesibile proiectanţilor rafinarea dinamică a grafului social şi interconectarea profilelor din reţele diferite. Standardizarea identităţilor digitale şi adăugarea contextului geografic ne vor apropia şi mai mult de un web mai social, mai aproape de modelul socializării reale. Poate atunci reţeaua va deveni "al treilea loc".