Admit sincer că numele lui Tan Dun îmi era necunoscut până ieri. E un compozitor chinez a cărui poveste este este demnă de un film. S-a născut într-un sat din provincia Hunan iar pasiunea sa pentru muzică nu a fost deloc apreciată în vâltoarea Revoluţiei Culturale, aşa că a fost trimis scurt la cultivat orez. Dar nici aici nu s-a potolit, organizând un grup de ţărani cu care improviza concerte folosind tot felul de obiecte pe post de instrumente muzicale şi învăţând de la aceştia să cânte la diferite instrumente tradiţionale cu coarde. Poate că Tan Dun ar fi cules şi azi orezul dacă nu ar fi intervenit un accident: un feribot care transporta opera din Beijing într-un turneu prin provincie s-a scufundat în apropierea satului iar orchestra a rămas fără o parte din muzicieni. În lipsă de altceva, au fost angajaţi instrumentişti locali şi astfel Tan Dun a ajuns în cele din urmă la conservatorul din Beijing, şi de-acolo la un doctorat la Columbia University, unde a fost studentul şi asistentul lui Edgar Varèse -- un monstru sacru al muzicii contemporane.

Dar povestea nu se termină aici. Muzica sa oarecum exotică, îmbinând trimiteri la compozitori clasici europeni cu zgomote ambientale, instrumente neconvenţionale şi motive tradiţionale chineze i-a adus succesul, adjudecându-şi -- printre altele -- un premiu Oscar pentru muzica filmului Crouching Tiger, Hidden Dragon şi un premiu Grammy. A fost invitat să compună muzica pentru ceremonia transferului de suveranitate a statului Hong Kong (Symphony 1997: Heaven Earth Mankind) şi tema muzicală a Jocurilor Olimpice de la Beijing, pe care sunt convins că am ascultat-o cu toţii, în interpretarea pianistului Lang Lang. Însă cea mai recentă provocare pentru Tan Dun a fost să compună "Internet Symphony No. 1 -- Eroica", care va sta la baza unui proiect lansat de Google zilele trecute: YouTube Symphony Orchestra. Proiectul îşi propune în prima fază să folosească renumitul serviciu de partajare de secvenţe video pentru a recruta 100 de muzicieni din întreaga lume care să interpreteze "Eroica" lui Tan Dun într-un concert ce va avea loc pe scena de la Carnegie Hall la data de 15 aprilie 2009, sub bagheta dirijorului Michael Tilson Thomas (director al filarmonicii din San Francisco).

Ideea este genială prin simplitatea ei. Oricine -- muzician sau nu -- poate descărca de pe YouTube partitura pentru un instrument la alegere şi poate exersa dirijat de maestrul Tan Dun în persoană, prin intermediul unor alte secvenţe video, sau poate urma scurte "tutoriale" video-muzicale oferite de instrumentiştii de la London Symphony Orchestra (LSO). Mai mult, candidaţii pot să folosească şi alte instrumente sau obiecte capabile să producă sunete sau zgomote, aşa că şi dacă nu ştiţi vioară sau oboi, drâmba sau caloriferul pot fi folosite cu succes. Totuşi, e foarte puţin probabil să ajungeţi astfel la Carnegie Hall, pentru că regulamentul pretinde aspiranţilor două filmări video, una cu fragmentul ales din simfonia internetului şi una cu o prestaţie ceva mai clasică. Aici intervine un juriu -- format din experţi de la mari orchestre filarmonice sau conservatoare de muzică -- care va tria producţiile, selecţia finală fiind rezervată publicului, care va putea să-şi voteze favoriţii pe canalul dedicat de YouTube proiectului (symphony). În afară de concertul propriu-zis, cei de la LSO vor asambla o versiune colaborativă a simfoniei lui Tan Dun, pe baza secvenţelor postate. Însă ceea ce-şi doresc organizatorii cel mai mult este ca utilizatorii să interacţioneze, să colaboreze, să înveţe unii de la alţii, să lărgească cadrul proiectului şi, poate, să stârnească şi altor utilizatori pasiunea pentru genuri de muzică mai puţin populare.

Este de notat interesul pe care proiectul lansat de Google l-a provocat. Şi nu doar printre participanţi (la două zile de la anunţ sunt deja postate numeroase filme) ci mai ales printre mari nume ale muzicii şi industriei muzicale. Partenerii proiectului provin din 23 de ţări iar printre ei se numără personalităţi marcante (de pildă Valery Gergiev), orchestre şi filarmonici, instituţii cu prestigiu (cum este BBC) şi, desigur, sponsorii care vor suporta costurile.

Poate că puţini dintre cei care vor participa la acest proiect vor ajunge să cânte pe marile scene ale lumii, deşi organizatorii nu exclud şansa de a descoperi muzicieni extraordinari. Dar este cert că un muzician talentat nu mai are nevoie de şansa ca un feribot să se scufunde pe lângă satul său pentru a ieşi în lume.