TED (Technology, Entertainment and Design) este un
eveniment anual -- conferinţă ar fi un termen prea restrictiv -- care
reuneşte experţi în domeniul tehnologiei, divertismentului şi
designului pentru a-şi împărtăşi ideile despre viitorul
nostru comun. "Experţi" este un termen oarecum inadecvat, pentru că
deşi pianistul Herbie Hancock este un maestru al jazului, cu greu poate fi
considerat un "expert în divertisment". Domeniile evocate de nume sunt limitate
mai degrabă din raţiuni istorice -- de fapt evenimentul adună
şi personalităţi din lumea ştiinţei, a afacerilor
şi a artei. Prima reuniune TED a avut loc în 1984, pornind de la
observaţia că cele trei domenii au o puternică
tendinţă de convergenţă. Nu întâmplător, atunci a fost
prezentat computerul Macintosh de la Apple şi compact-discul de la Sony.
Însă evenimentul a devenit regulat abia şase ani mai târziu, reunind
de atunci la Monterey (California) peste 800 de personalităţi de prim
rang. Din 2002 gazda evenimentului este Chris Anderson -- redactorul şef al
revistei Wired -- iar din acest an TED ia o anvergură
internaţională prin TEDGlobal, conferinţă organizată
la Oxford (Marea Britanie) la mijlocul lunii iunie.
Una dintre cele mai interesante secţiuni de la
TEDGlobal a fost cu siguranţă cea numită "Co-op World", care l-a
avut printre invitaţi şi pe Jimmy Wales, fondatorul proiectului
Wikipedia. Ideea dezbătută a fost că pe baza colaborării
informale prin internet apar semnele unui nou mod de producţie şi
că această "producţie socială" va crea inevitabil o
presiune asupra lumii instituţionale a prezentului. "Este pentru prima
dată de la revoluţia industrială când cele mai importante
mijloace şi componente ale nucleului economiei sunt la îndemâna
populaţiei" -- remarca Yochai Benkler de la Yale. Computerele şi
reţelele de comunicaţii -- tot mai puternice şi mai uşor de
folosit -- sunt cele care pot declanşa colaborarea creativă din care
s-a născut până acum nu doar mişcarea "open source software", ci
şi numeroase alte proiecte bazate pe aceleaşi principii.
Charles Leadbeater -- analistul preferat al lui Tony Blair --
a remarcat faptul că această tendinţă nu este tocmai
nouă iar exemplul pe care l-a adus este sugestiv. Bicicletele "mountain
bike" au fost create de nişte tineri din nordul Californiei,
pasionaţi de ciclism în natură dar nemulţumiţi de
bicicletele prea sensibile pe care le aveau la dispoziţie. Au bricolat cu
ce au avut la dispoziţie şi au creat ceva cu totul nou, cu 10-15 ani
înainte ca marile companii producătoare să realizeze valoarea
comercială a acestui sortiment (care astăzi reprezintă circa 65%
din totalul vânzărilor în SUA). Ceva asemănător, dar la
altă scară, se petrece acum în spaţiul Reţelei.
Experienţa lui Jimmy Wales pune un accent în plus pe
diferenţa dintre ritmurile dezvoltării în condiţii
instituţionale şi cele ale cooperării informale. Primul proiect
de enciclopedie on-line pe care l-a încercat s-a numit Nupedia şi se baza
pe echipe de editori şi recenzenţi care trebuiau să valideze
şi să publice materialele trimise de voluntari, dar a reuşit
să producă doar câteva articole. Wikipedia a eliminat însă toate
restricţiile şi s-a dezvoltat într-un ritm uluitor, ceea ce
demonstrează un alt aspect important: comunităţile virtuale
posedă capacitatea şi mijloacele de a se organiza în mod dinamic
şi eficient.
De altfel şi alte exemple demonstrează modul în
care computerele şi internetul fac posibilă o veritabilă
"explozie a creativităţii". O adevărată presă
alternativă a fost constituită din milioane de blog-uri, care prin
interconectare devin o platformă de dialog şi dezbatere din ce în ce
mai influentă. Tot din mediul ne-instituţional vin din ce în ce mai
multe iniţiative de marcare a conţinutului pentru a-l face mai
uşor de regăsit. Reţele peer-to-peer au adus soluţii
inovatoare de partajare a conţinutului. Sistemele de relaţionare
şi colaborare informală în reţele au ajuns să fie adoptate
şi de organizaţii formale, care par să identifice deja o
tendinţă.
Relaţia dintre acest "nou cadru tranzacţional" --
cum îl numeşte profesorul Bankler -- şi modul tradiţional de
funcţionare a societăţii va fi cu siguranţă una
tensionată. De altfel, putem observa că tensiunile deja se
manifestă, domeniul cel mai vizibil fiind cel al proprietăţii
intelectuale. Însă, pe de altă parte, vorbitorii au remarcat şi
semnele unor noi formule prin care această "producţie socială"
se poate încadra într-o nouă ecuaţie economică. Companiile
clădite pe baza unor comunităţi sunt doar un prim exemplu.
