Începutul de an
este încărcat de evenimente în lumea IT&C. Licitaţia
benzii wireless de 700 MHz, conferinţa MacWorld şi achiziţia de
către Oracle a companiei BEA Systems pentru 8,5 miliarde de dolari
au ţinut multă vreme prima pagină. În acest context, poate
părea surprinzător că cea mai spectaculoasă mişcare este
considerată (cel puţin prin prisma mediatizării pe web) preluarea
de către Sun Microsystems a firmei suedeze MySQL AB pentru un
miliard de dolari.
Achiziţia realizată
de Sun este interesantă din mai multe puncte de vedere. Merită să
notăm că este de departe cea mai mare sumă plătită vreodată
pentru o companie din domeniul FOSS (Free/Open Source Software). Spre
comparaţie, Novell a plătit 210 milioane pentru SuSE Linux, RedHat
a cumpărat JBoss cu 400 de milioane iar Citrix a plătit pentru
XenSource 500 de milioane de dolari -- tendinţa fiind clar
ascendentă. În plus, MySQL este o firmă privată şi, având
în vedere că veniturile din ultimul an se cifrează la circa
70 de milioane, preţul oferit de Sun este uriaş, ceea ce nu poate
însemna decât că pentru Sun mişcarea este una de
importanţă strategică. Probabil că Sun a vrut să se asigure că
îşi va însuşi integral comoara, pentru că se ştia de
ceva vreme că MySQL intenţiona să devină publică.
MySQL este o companie oarecum excentrică. Este poate cea mai mare companie
de open source din lume, cu circa 400 de angajaţi, dar aceştia sunt
răspândiţi în 25 de ţări şi cam 70% dintre ei
lucrează de acasă, astfel încât în sediile
centrale din Uppsala (Suedia) şi Cupertino (SUA) nu prea e
înghesuială. Sistemul de administrare a bazelor de date MySQL
s-a născut mai degrabă dintr-o întâmplare. Invenţia i
se datorează finlandezului Michael "Monty" Widenius, care a
dezvoltat pentru nevoile proprii o bibliotecă de rutine de stocare,
peste care a adăugat mai apoi o interfaţă SQL. La insistenţele
unui coleg, David Axmark, a publicat codul în internet şi
tocmai absenţa caracteristicilor extrem de sofisticate ale
serverelor SQL a atras utilizatorii, care-şi doreau un instrument
simplu, eficient şi uşor de administrat pentru mici aplicaţii, de
regulă bazate pe web. Pentru a minimiza investiţiile, majoritatea
proiectanţilor alegeau o combinaţie de softuri open source care s-a
impus sub acronimul LAMP: sistemul de operare Linux, serverul web
Apache, sistemul de baze de date MySQL şi un limbaj aplicativ din
gama PHP, Perl sau Python. În scurtă vreme platforma LAMP a
ajuns să domine internetul iar numărul instalărilor MySQL a
devenit atât de mare încât Widenius şi Axmark au
decis să se dedice total acestui produs. Au înfiinţat firma
MySQL, a cărei misiune era să dezvolte în continuare sistemul
MySQL şi să câştige bani din suport tehnic şi instruire.
Creşterea
popularităţii produsului a determinat compania să adopte un model
de business numit "licenţiere duală": produsul este distribuit
atât sub licenţă publică GPL, cât şi sub o licenţă
comercială, plătită, pentru clienţii care nu se împacă cu
GPL. Pe de altă parte, MySQL a pătruns şi în medii
enterprise iar utilizatorii au început să aibă cerinţe tot
mai complexe. Pentru a implementa mecanismul tranzacţional,
proiectanţii MySQL au recurs la două variante alternative de
stocare open source, BerkeleyDB şi InnoDB. Dar, surpriză, Oracle a
cumpărat în scurt timp ambele companii care dezvoltau aceste
mecanisme, dovedind astfel că MySQL nu-i este chiar indiferent...
Abia recent s-a aflat că în 2006 Oracle a avut o tentativă de
a cumpăra MySQL.
Sub umbrela Sun, MySQL
va dispune acum de resursele necesare pentru a-şi dezvolta propria
alternativă de suport tranzacţional şi va avea un acces mai uşor
la clienţii mari, pentru care un furnizor din Fortune 500 reprezintă
o garanţie importantă. Pentru Sun, cele peste 5 milioane de
instalări MySQL din lume reprezintă tot atâtea oportunităţi
de a vinde hardware sau servicii (principala sursă de venituri a
companiei), dar şi şansa de a-şi promova celelalte produse
software open source (Solaris, platforma Java şi OpenOffice). Cu
toate că este de aşteptat ca MySQL să beneficieze de optimizări
speciale pentru Solaris, Sun nu va neglija faptul că marea
majoritate a instalărilor sunt pe Linux. În plus, o mai
strânsă integrare între MySQL, OpenOffice şi Java va
reprezenta o alternativă atractivă la combinaţia echivalentă de
la Microsoft. În fine, MySQL poate fi exemplul prin care Sun ar
putea să-şi convingă acţionarii că modelul de business bazat pe
licenţierea duală este viabil pe termen lung.