În ultima vreme, etalonul pentru reţele de socializare a devenit Facebook, detronând pe MySpace din punctul de vedere al referinţelor din media. Schimbarea nu se datorează atât faptului că Facebook a trecut în frunte ca trafic şi ca număr de utilizatori înscrişi (pe plan global, pentru că în SUA MySpace conduce detaşat) ci mai ales datorită faptului că Facebook este mult mai populară în rândul publicului ceva mai matur. Un studiu mai vechi întreprins în New Jersey a scos la iveală că Facebook este al doilea subiect de interes pentru studenţi, cu puţin după iPhone (dar la egalitate cu berea). Este evident că Facebook este şi preferatul specialiştilor IT, datorită faptului că a devenit o "platformă web". Era inevitabil ca Facebook să devină şi calul de bătaie al criticilor reţelelor de socializare în ansamblu.

La începutul acestui an a stârnit multe comentarii iniţiativa baroanei Greenfield de a supune atenţiei guvernului britanic şi a colegilor ei din Camera Lorzilor un adevărat rechizitoriu privind efectele pe termen lung ale utilizării unor instrumente de genul Facebook, Bebo sau Twitter, susţinând ideea că reglementările privind internetul ar trebui să ţină seama şi de aceste efecte. Lady Greenfield este, într-adevăr, o somitate în neuro-ştiinţă, însă comentariile din bloguri i-au reproşat faptul că nu şi-a argumentat afirmaţiile prin rezultatele unor cercetări aprofundate, bazate pe statistici relevante. E oarecum riscant să afirmi că utilizarea reţelelor de socializare tinde să "infantilizeze mintea" unei întregi generaţii şi să soliciţi reglementări (cu siguranţă restrictive) bazându-te doar pe o creştere a consumului de medicamente prescrise pentru probleme legate de hiperactivitate şi atenţie deficitară. De fapt, afirmaţii la fel de alarmiste s-au lansat şi în urmă cu câteva decenii cu privire la televiziune.

De cealaltă parte a oceanului, americanii pragmatici întreprind cercetări şi trag concluzii bazate pe fapte. Recent a fost publicat un studiu numit "Digital Youth Project", realizat de cercetători de la University of Southern California şi Berkeley, care au studiat un eşantion de 800 de adolescenţi activi în reţelele de socializare. Bazându-se pe cele peste 5.000 de ore de interacţiune online studiate, autorii au ajuns la concluzii diametral opuse de cele ale baroanei Greenfield: lumea digitală creează noi oportunităţi pentru tineri de a se obişnui cu normele sociale, de a explora domeniile pe care le consideră de interes, de a-şi dezvolta abilităţile tehnice şi, nu în ultimul rând, de a exersa noi modalităţi de a se exprima. Conducătoarea proiectului, Mizuko Ito, afirmă chiar că temerile privind faptul că petrecerea timpului online este un obicei periculos sau care-i face pe tineri mai leneşi sunt simple mituri, în contradicţie flagrantă cu realitatea. Mai importante îmi par însă aspectele relevate de Lisa Tripp -- coautoare a studiului -- care constată că tinerii învaţă nu doar să comunice mai bine, ci şi să devină conştienţi de propria personalitate şi să şi-o exprime într-o formă coerentă. Totodată, sistemele de reputaţii pe care reţelele de socializare le creează implicit, sunt o bună modalitate de a-i învăţa pe tineri să respecte autoritatea partenerilor de conversaţie care şi-au probat competenţa de-a lungul timpului şi, mai mult, să-şi dorească să devină ei înşişi mai competenţi -- "micro-experţi", cum spune Lisa Tripp în Washington Times.

Studiul american subliniază un aspect important pe care europenii par să-l ignore cu desăvârşire: interacţiunea prin reţelele de socializare tinde să-i înveţe pe adolescenţi să-şi direcţioneze singuri studiul, dobândind cel mai adesea o libertate în gândire şi o autonomie personală mai mari decât poate şcoala să le ofere. Socializarea online, nu înseamnă doar taclale, ci şi şansa adolescenţilor de a-şi lărgi cercul social pe baza intereselor comune. O pasiune pentru un domeniu interesant dar mai "exotic" are toate şansele să fie abandonată dacă nu este împărtăşită de câţiva prieteni din şcoală sau din cartier. Reţele de genul Facebook oferă în schimb accesul la 130 de milioane de posibili parteneri de discuţie din toate colţurile lumii iar şansa de a găsi câţiva cu aceeaşi pasiune creşte semnificativ.

În fine, Monica Vila -- fondatoarea comunităţii theOnlineMom.com -- sugerează părinţilor că n-ar fi rău dacă şi-ar crea un cont în reţeaua favorită a copiilor. La urma urmei, puţină supraveghere discretă se practică şi-n "lumea reală", aşa că n-are cum să dăuneze nici în cea virtuală.