Multă vreme, muzica a stat liniştită pe discuri de vinil şi toată lumea era fericită. Mai am încă vreo două rafturi, dar nu mai am pick-up. Apoi o parte s-a mutat pe casete, stârnind furia producătorilor, care s-au răstit la milioane de melomani: "Home taping is killing music". Până la urmă s-au prins că cea mai bună metodă de a salva muzica de la masacru era s-o înregistreze ei direct pe casete, în condiţii profesionale. Sony a făcut un business uriaş cu al său walkman iar eu m-am ales şi cu un dulap plin cu casete. Pe care nu le mai ascult. Apoi au venit CD-urile şi o scurtă perioadă de pace. Dar s-au răspândit computerele şi, din nou, producătorii s-au înfuriat aflând că amatorii de muzică copiau CD-urile şi, mai mult, le împrăştiau în tot internetul. Muzica s-a mutat în fişiere MP3 şi se vântura liberă prin reţele peer-to-peer şi apoi prin torente. Ciudat este că vânzările de CD-uri au crescut în paralel cu răspândirea muzicii în internet. O vreme doar, pentru că apoi Apple a dat lovitura cu iPod şi melomanii voiau acum muzica direct în formate digitale compacte. Producătorii iarăşi au încercat să se adapteze şi, dacă ne uităm la iTunes, au reuşit într-o oarecare măsură.

Acum însă se petrece un fenomen interesant: popularitatea reţelelor de partajare a muzicii şi a filmelor începe să scadă. Ba chiar Washington Post e de părere că scade "dramatic", citând câteva studii recente elaborate de The Leading Question şi de britanicii de la Global Web Index. Nu, nu a scăzut numărul amatorilor de muzică şi filme (mai ales pe gratis) şi nici ameninţările la adresa pirateriei nu au avut cine ştie ce mare efect. Motivul este răspândirea accesului broadband la internet şi, odată cu aceasta, creşterea în popularitate a serviciilor de streaming. Conform cercetătorilor citaţi de Guardian, doar 26% dintre adolescenţi (14-18 ani) au admis că au descărcat ilegal muzică şi filme în ultima lună, faţă de 42% în decembrie 2007. În schimb servicii precum Spotify, Hulu sau Pandora adună tot mai mulţi abonaţi, astfel încât circa 65% dintre teen-agers preferă să asculte muzica on-line decât să o descarce pe discul computerului. Acelaşi fenomen se petrece cu filmele şi programele TV, unde Netflix Watch Instantly, Joost sau BBC iPlayer oferă conţinut bogat, disponibil la orice oră. Toate aceste servicii (şi multe altele) sunt legale, conţinutul fiind licenţiat iar modelele de monetizare sunt diverse. Unele practică sisteme de abonament extrem de avantajoase, altele îşi obţin veniturile din publicitate. De exemplu, We7 -- un serviciu lansat cu o jumătate de an în urmă şi care are deja 2 milioane de abonaţi -- inserează 3 până la 7 secunde de publicitate înaintea fiecărei melodii şi, în plus, vinde bilete la concerte şi tricouri cu formaţia preferată. Un caz particular este iPlayer, care oferă britanicilor gratuit emisiunile BBC în virtutea faptului că este o televiziune publică, dar şi televiziunile comerciale au început să preia modelul. Desigur, Apple nu putea să lipsească din peisaj, prin serviciul său de streaming iTunes Movie Rentals, cu tarife de 3 sau 4 dolari pentru un film.

O altă schimbare remarcată de studiile recente este una de atitudine. De fapt, adolescenţilor nu le mai place să descarce conţinut ilegal din reţea şi dispare chiar şi spiritul de frondă. Pur şi simplu este incomod. Mai degrabă recurg la torente sau reţele P2P atunci când nu găsesc conţinutul pe care-l doresc într-un serviciu de streaming. Pe de altă parte, se estompează "spiritul de proprietate": ce rost are să-ţi burduşeşti dulapurile cu DVD-uri şi discul computerului cu muzică şi filme câtă vreme poţi să asculţi sau să vizionezi aproape orice îţi doreşti, oricând, direct din reţea? Până la urmă oricum aici vom ajunge şi sunt convins că peste câţiva ani totul (internet, televiziune, radio, telefonie) ne va veni în casă printr-un singur cablu de date iar combina stereo şi televizorul vor putea accesa serviciile de streaming, la fel ca orice computer.

Aşadar, streaming-ul va ucide pirateria? Poate, dar nu în viitorul imediat. Cel puţin nu la noi, unde aproape nici unul dintre serviciile de care am pomenit nu este încă disponibil, în virtutea acordurilor cu deţinătorii de copyright. Mai toate ne invită politicos să ne introducem adresa de e-mail pentru ne anunţa de îndată ce intrăm pe lista albă. O vreme am fost îndrăgostit de Pandora -- serviciul bazat pe "genomul muzical" -- dar brusc a devenit indisponibil în România, aşa că acum mă mulţumesc cu Virgin Radio Classic Rock. Tot e ceva.