S-a terminat: nu mai există micro-întreprinderi. Sigur că ştiu că această formă de business a fost intens folosită pentru practici economice nu tocmai ortodoxe, însă mă îndoiesc că desfiinţarea ei va avea vreun efect pozitiv cât de cât semnificativ. Aceste practici vor continua oricum, dar există o victimă colaterală pe care nimeni nu o ia în considerare: mica industrie IT. Nu este foarte spectaculoasă, dar e teribil de eficientă. Nu ştiu să existe statistici privind acest sector, dar dacă arunc o privire de la fereastra biroului văd cel puţin trei-patru mici firme de IT care lucrează în mod preponderent pentru parteneri externi. Cu siguranţă există mii de astfel de afaceri în ţară şi cred că ele valorifică mult mai eficient resursele umane decât oricare altă industrie.

Efectul pervers al desfiinţării acestei formule juridice, în combinaţie cu impozitul forfetar, o reprezintă descurajarea creării de firme noi bazate pe idei inovative în domenii de vârf, cu precădere software şi internet. Adică exact în răspăr cu ceea ce se petrece prin alte părţi, unde statup-urile high-tech sunt considerate vitale atât pentru înviorarea pieţei muncii cât şi pentru potenţialul de inovaţie. Sigur, se poate argumenta că startup-urile pot merge foarte bine şi pe formula standard a impozitării pe profit, dar astfel neglijăm câteva caracteristici ale domeniului. În primul rând, faptul că etapa pregătitoare pentru o nouă firmă de -- să zicem -- software este mai lungă, deoarece implică de regulă o muncă de dezvoltare pe ideea propusă, adică un timp în care veniturile sunt practic nule, dar impozitarea funcţionează. În medii economice mai sofisticate există investitori (fie "aventurieri", fie "îngeri") care uşurează parcurgerea acestei etape dacă ideea îi convinge, însă la noi în majoritatea cazurilor se porneşte cu banii fondatorilor. Presupunând că această etapă a trecut şi firma obţine primele venituri, profitul poate fi părea mare, deoarece cheltuielile sunt mai mici. Impozitarea pe venit permitea firmelor să se consolideze şi să crească, iar astfel o parte dintre ele oricum ajungeau să depăşească limitele stabilite pentru micro-întreprinderi, fie ca număr de angajaţi, fie ca cifră de afaceri.

În fine, mai e vorba în ecuaţie şi de rata de succes. În Statele Unite, statisticile spun că 95% dintre startup-uri eşuează. La prima vedere, cifra pare descurajantă. E vorba însă de o economie extrem de dinamică, în care concurenţa este acerbă şi nimeni nu-şi permite să piardă vremea pe un drum închis. Oricât de efemere ar fi aceste mici firme care pornesc, se împotmolesc, se combină în alt mod şi-o iau de la capăt, ele reprezintă pârghii importante ale economiei. Conform unui studiu realizat de Kauffman Foundation, două treimi din locurile de muncă nou create în SUA în anul 2007 au fost generate de companii care activau de mai puţin de cinci ani. Bob Cringely notează însă un fapt încă şi mai important: startup-urile din zona high-tech sunt esenţiale pentru a creşte rata inovaţiei, prin faptul că ele sunt cele care experimentează noi tehnologii şi noi pieţe, pe care fie le transferă marilor corporaţii, fie devin ele însele mari corporaţii care valorifică un potenţial pe care alţi nu l-au văzut. Majoritatea marilor companii americane din zona IT au pornit ca startup-uri de succes şi e suficient să amintesc garajele legendare din care au crescut HP, Apple sau Google.

M-am oprit asupra acestei teme pentru că ea este extrem de actuală în această perioadă în Statele Unite. Într-un recent articol din Washington Post, Eric Schmidt remarcă faptul că se produce o răsturnare în ceea ce priveşte modelul inovaţiei. În secolul trecut, abordarea a fost de tip top-down, cu guvernul finanţând cercetări în domeniul militar sau spaţial, din care au rezultat numeroase tehnologii cu aplicaţii civile care au plasat SUA în postura de lider al domeniului high-tech. Când investiţiile guvernamentale s-au redus, balanţa s-a înclinat spre importuri de tehnologie, iar şeful de la Google crede că e vremea pentru un model de tip bottom-up, în care dinamica startup-urilor va avea un rol important. Ideile care vor genera următoarea perioadă de creştere pot să provină în egală măsură dintr-o cafenea sau din laboratoarele unui mari corporaţii.

Se pare că aceste discuţii nu sunt de actualitate pe la noi. Cele câteva mii de firme "de apartament" care exportă software în toate zările nu fac greve şi demonstraţii, ci îşi plătesc cuminţi dările. Dar s-ar putea să fie tot mai puţine. Firmele, nu dările.