O prietenă mi-a povestit cu câţiva ani în urmă o întâmplare amuzantă petrecută la un curs de management. Cursanţilor li s-a cerut să completeze un chestionar cuprinzând întrebări de genul celor din testele de personalitate. După ce le-a citit, profesorul (american) a remarcat că, în general, românii răspund cam la fel ca americanii, cu o singură excepţie: la întrebarea "ce aţi face dacă avionul cu care zburaţi ar ateriza forţat undeva în mijlocul deşertului?", toţi americanii ar aştepta echipa de salvare, în vreme ce marea majoritate a românilor ar porni în căutarea unei aşezări omeneşti. Nu, nu cred că suntem mai temerari decât alţii (şi nu cred în genetica aplicată popoarelor). Explicaţia simplă este că noi nu avem încredere în "autorităţi", în vreme ce americanii au. Şi totuşi, la noi autorităţile sunt invocate mult mai adesea şi, desigur, ele sunt de vină pentru toate relele, de la gropile din asfalt până la încălzirea globală. În schimb, americanul care şi-a plătit taxele nu prea mai are treabă cu autorităţile decât în cazuri de forţă majoră. În împrejurări obişnuite, rolurile par se să schimbe: în vreme ce noi aşteptăm ca guvernanţii să ne rezolve problemele, americanii preferă s-o ia pe cont propriu, chiar şi în iniţiative de mare anvergură.

Un exemplu în acest sens este Robert X. Cringely, unul dintre jurnaliştii pe care-i urmăresc cu perseverenţă. Dacă numele nu vă spune nimic, Bob este autorul unor cărţi care au stat la baza unor celebre documentare despre industria IT: "Triumph of the Nerds: The Rise of Accidental Empires" şi "Nerds 2.0.1: A Brief History of the Internet". Blogul său -- I, Cringely -- este unul dintre cele mai populare din această categorie, fiind apreciat nu doar pentru speculaţiile sale adesea spectaculoase, ci şi pentru informaţiile neoficiale din sfera marilor companii IT americane. Ultima sa iniţiativă porneşte de la constatarea că America şi-a pierdut statutul de lider mondial în materie de tehnologii avansate (este opinia lui, nu a mea) şi că redobândirea acestei poziţii depinde în mare măsură de inventivitatea noilor companii din zona high-tech. Planul său de a "re-starta" America se cheamă "The Cringely 2010 (Not in Silicon Valley) Startup Tour" şi este în egală măsură simplu şi ambiţios. Prima fază a proiectului constă în selectarea a 24 de startup-uri promiţătoare din şase domenii: biotehnologie, energie, divertisment, IT, materiale şi transporturi. Pentru aceasta a fost realizat un sit web în care practic oricine poate să nominalizeze companiile pe care le consideră interesante sau inovative. Desigur, chiar firmele pot să se înscrie în competiţie, iar publicul poate să comenteze şi să voteze. Simplul fapt de a fi evaluate şi discutate de un public estimat la o jumătate de milion reprezintă mai multă reclamă decât şi-ar putea permite oricare startup, aşa că nu e nici o surpriză că în prima săptămână deja există 200 de nominalizări. După selectarea celor 24 de finaliste, Cringely le va vizita pe toate împreună cu o echipă de filmare şi un grup de experţi voluntari şi va realiza o serie de documentare care le vor asigura acestor companii o şi mai mare expunere şi, foarte probabil, finanţatori.

Să recapitulăm: un om singur, ajutat de o fundaţie (Kauffman), porneşte o campanie de mare anvergură din care crede că America va avea de câştigat. Nu doar că nu aşteaptă beneficii de pe urma ei, ci investeşte bani şi muncă. Ce ne lipseşte nouă ca să facem ceva asemănător? Lamentaţiile că guvernul nu susţine industria high-tech nu ne ajută cu nimic. Eu însumi cunosc câteva companii cu idei interesante în zona IT şi cu siguranţă există multe altele, care până să iasă la suprafaţă se luptă cu forfetarul. Pe de altă parte, există cu siguranţă oameni de afaceri care ar putea fi interesaţi de unele dintre aceste startup-uri. Lipseşte doar conexiunea. Şi nu e vorba doar de bani în această ecuaţie, ci şi de atitudine. Se pot naşte poveşti de succes dintr-o asemenea iniţiativă, care ar putea fi modele. Ştiu şi eu că veştile proaste se vând mai bine, însă poveştile de succes au şi ele doza lor de atractivitate pe care media o poate valorifica.

Am văzut de curând un reportaj pe o şosea înzăpezită, cu maşinile troienite şi cu oamenii reclamând intervenţia autorităţilor, deşi era limpede că autorităţile nu puteau opri viscolul. Pe de altă parte, sătenii din Marginea care şi-au refăcut singuri podul au fost amendaţi. Aşadar, ce-aţi face dacă avionul aterizează forţat în mijlocul deşertului?