Se spune că rajahul Balhait i-a cerut înţeleptului brahman Sissa să conceapă un joc în care să prevaleze puterea minţii şi nu norocul. Mai mult, dorea să dezvolte intelectul şi să aibă valenţe educative. Sissa a inventat un joc în care diferite piese trebuiau mutate pe o tablă pătrată formată din 64 de carouri şi este evident că era vorba de un precursor al şahului. Încântat, rajahul l-a îndemnat pe brahman să-şi ceară răsplata iar Sissa a aşezat un bob de grâu pe primul pătrat, două pe al doilea, patru pe al treilea... şi i-a cerut regelui să completeze cele 64 de pătrate dublând mereu numărul boabelor. Impresionat de modestia înţeleptului, rajahul nu a realizat că se aduna astfel o cantitate de grâu fabuloasă. De fapt, de peste 100 de ori mai mare decât producţia mondială de grâu din zilele noastre. Este poate prima relatare care descrie creşterea exponenţială.

În aprilie 2005, firma Intel a făcut pe eBay o ofertă de 10.000 de dolari pentru un exemplar al ediţiei din 19 aprilie 1965 a revistei Electronics Magazine. Se vede uşor că oferta vine la 40 de ani după apariţie iar suma oferită spune că în acel număr al defunctei reviste se află ceva important. Este vorba despre un articol în care autorul -- Gordon Moore, unul dintre co-fondatorii firmei Intel -- făcea observaţia că numărul de tranzistori din circuitele integrate tinde să se dubleze în fiecare an. Zece ani mai târziu, pe baza datelor retrospective, Moore şi-a revizuit observaţia: la doi ani complexitatea se dublează -- formulă care s-a consacrat ca "Legea lui Moore". Un corolar spune că performanţele tehnicii de calcul se dublează şi ele la 18 luni, iar observaţii asemănătoare s-au făcut şi privind capacitatea discurilor, memoria şi la multe altele. Toate se dublează la intervale scurte, deci creşterea este exponenţială în ansamblu. Întrebarea este când se va opri această creştere şi, mai ales, dacă se va opri vreodată.

Opinia comună este că această creştere nebună trebuie să se oprească, pentru că se va ajunge la dimensiuni sub-atomice. Însă există şi unii care afirmă că această creştere este imposibil de oprit, pentru că întreaga evoluţie a fost una exponenţială. Oamenii, ajutaţi de maşini tot mai inteligente, vor găsi noi tehnologii, iar maşinile vor deveni din ce în ce mai puternice, până când se vor produce efecte asupra umanităţii pe care astăzi nici nu le putem imagina. La un moment dat, omul biologic nu va mai putea face faţă unei lumi hiper-tehnologizate fără să-şi schimbe, într-un fel sau altul, natura. Futurologii numesc acest prag "Singularitatea tehnologică". Termenul a fost introdus în matematici în 1982, de către Vernor Vinge, pentru a desemna un punct din spaţiu sau timp dincolo de care modelele curente ale realităţii nu mai sunt valide. Se pare însă că John von Neumann a folosit pentru prima dată termenul "singularitate" pentru a descrie dezvoltarea accelerată a tehnologiilor. Desigur, autorii de SF au trecut demult pragul, însă în lumea reală sunt puţini susţinători ai acestei viziuni.

Unul dintre aceştia este Ray Kurzweil, un celebru inventator, antreprenor şi, desigur, futurolog. Încă din titlul ultimei sale cărţi (apărută în urmă cu câteva luni) ne anunţă că "Singularitatea e aproape" iar subtitlul "Când oamenii transcend biologia" face trimitere la o altă carte a sa (The Age of Spiritual Machines -- 1999). Kurzweil este un pionier al inteligenţei artificiale în domenii precum recunoaşterea optică a caracterelor sau sinteza vocală şi crede că tărie că momentul când computerele vor depăşi puterea minţii omeneşti se apropie, iar nanotehnologia şi genetica se vor alătura pentru a contribui la o inevitabilă -- în opinia sa -- simbioză între om şi maşină. Kurzweil reia în această carte "Legea rezultatelor accelerate" (The Law of Accelerating Returns) pe care a enunţat-o într-un eseu din 2001 ca o extensie a legii lui Moore şi o aplică pentru a prezice paşii pe care omenirea îi mai are de făcut. Însă înainte de toate omenirea trebuie să-şi dorească să treacă pragul Singularităţii.

Probabil că Kurzweil este cel mai radical dintre tehno-optimişti. În opinia sa, până în 2020 computerele vor egala în putere creierul uman iar în decada următoare computere sub 100 nm vor echipa nano-roboţi care ne vor scana şi chiar repara organismul la nivel celular. Pe la 2030 "încărcarea minţii" devine posibilă pentru ca zece ani mai târziu organele să ne fie înlocuite de implanturi cibernetice. Vom fi cyborgi, dar aproape nemuritori. În 2045, Singularitatea.