Zilele trecute, mai toate ziarele şi televiziunile au consemnat aniversarea a 20 de ani de la "naşterea web-ului". De fapt, în martie 1989 Tim Berners-Lee a formulat doar o propunere către conducerea CERN (Centrul European pentru Cercetări Nucleare) pentru dezvoltarea unui sistem de tip hipertext, iar web-ul nu exista decât în mintea inventatorului. Probabil că s-ar cere sărbătorită şi data când conducerea CERN a acceptat propunerea lui Tim (din care se pare că nu a înţeles mare lucru) şi, cu siguranţă, o altă aniversare se prefigurează în decembrie 2010, când se vor împlini 20 de ani de când a fost publicată prima pagină web, care cuprindea chiar descrierea sistemului. Eu am preferat să consider că ceea ce azi numim World Wide Web s-a născut abia în 30 aprilie 1993, când conducerea CERN a decis să cedeze domeniului public codul şi specificaţiile întregului proiect. Este greu de presupus ce s-ar fi întâmplat dacă "web-ul primordial" ar fi fost protejat prin patente şi copyright -- probabil că până la urmă tot s-ar fi impus, însă cu siguranţă mult mai târziu şi nu fără o mulţime de conflicte legate de proprietatea intelectuală.

La urma urmei, prin beneficiile imense pe care ni le aduce, web-ul ar merita sărbătorit în fiecare zi, aşa că 12 martie e o zi la fel de bună ca oricare alta. Ceea ce face totuşi specială această aniversare este faptul că a prilejuit o serie de apariţii publice ale lui Tim Berners-Lee, care a profitat de prilej pentru a-şi expune viziunea privind viitorul web-ului. Întreaga comunitate tehnică şi ştiinţifică este extrem de interesată de poziţia lui Tim, atât în calitate de inventator şi vizionar, cât şi în calitate de director al World Wide Web Consortium, forul care supervizează dezvoltarea web-ului din perspectivă tehnică. Iar previziunile lui Sir Berners-Lee au obiceiul să se îndeplinească. E suficient să ne amintim că browserul pe care l-a conceput în 1990 era dotat şi cu facilităţi de editare a paginilor HTML, în ideea ca utilizatorii să fie încurajaţi să publice conţinut, nu doar să vizualizeze conţinutul existent. Costurile şi dificultăţile tehnice au făcut însă ca acest deziderat să se materializeze mult mai târziu, abia odată cu apariţia blogurilor şi a reţelelor de socializare. Mai mult, web-ul a ajuns să fie echivalat cu întregul internet, preluând funcţiile serviciilor tradiţionale ale reţelei. Câţi dintre utilizatorii obişnuiţi ai web-ului mai sunt astăzi familiarizaţi cu telnet sau FTP? Până şi poşta electronică tinde să se integreze în web iar statisticile spun că mesajele schimbate în reţelele de socializare vor ajunge să le depăşească numeric pe cele "clasice".

Însă oricât de bogat şi sofisticat a devenit web-ul, mai este cale lungă până să-şi valorifice întregul potenţial. În discursul său de la recenta ediţie a conferinţei TED, Tim Berners-Lee a subliniat că partajarea documentelor nu este suficientă şi că beneficii enorme se pot obţine din partajarea datelor primare (raw data), care la momentul actual fie nu sunt publicate în web, fie sunt publicate în formate incompatibile. Tim îşi doreşte însă mai mult, şi anume "date conectate", ceea ce ne aduce din nou la chestiunea web-ului semantic, căci legăturile dintre date trebuie într-un fel sau altul formalizate pentru ca să poate fi utilizate uşor de programele de procesare. Importanţa conectării datelor primare este enormă în domeniul ştiinţific, dar are şi implicaţii sociale şi politice dacă ne gândim că disponibilitatea publică a datelor brute cu care lucrează administraţia poate contribui la sporirea transparenţei şi a controlului public asupra guvernării. Evident, una este să primeşti statisticile primăriei şi alta este să poţi să faci tu însuţi evaluări pe baza datelor primare. Părintele web-ului este optimist în această privinţă şi crede că deşi web-ul semantic nu a intrat în mainstream, metodele sale vor fi tot mai utilizate pe măsură ce utilizatorii se vor convinge de beneficiile care decurg de aici. Chiar dacă nu sunt formalizate, sistemele de etichete (tags) utilizate de situri precum Del.icio.us sau Flickr sunt deja foarte utile. Alte aplicaţii se apropie mai mult de viziunea lui Berners-Lee, exemplul cel mai cunoscut fiind DBpedia, care descrie formal circa 2,6 milioane de date extrase din Wikipedia.

Pe de altă parte, Tim Berners-Lee este conştient că evoluţia în această direcţie sporeşte anumite pericole, dintre care cel mai mult îl îngrijorează intruziunile în viaţa privată a utilizatorilor prin posibilităţile crescute de monitorizare a activităţii şi crearea unor profiluri foarte detaliate.