O cheamă Jammie
Thomas, locuieşte undeva în Minnesota şi îşi creşte
singură cei doi copii dintr-un venit de vreo 3.000 de dolari pe
lună. Până de curând era o anonimă, dar acum Google
returnează peste un milion de pagini web care o menţionează. Din
păcate pentru ea, această celebritate ar putea s-o coste nu mai
puţin de 222.000 de dolari, adică suma pe care un tribunal american
a stabilit-o ca despăgubire datorată consorţiului RIAA (Recording
Industry Association of America) pentru că în 2005 a partajat
24 de piese muzicale în reţeaua Kazaa. Ceea ce este special în
acest caz este că Jammie este primul simplu utilizator găsit
vinovat de o instanţă americană într-un caz de "mică
piraterie" (adică utilizare unei reţele de partajare a
fişierelor), deşi RIAA a chemat în instanţă în
ultimii ani 26.000 de persoane pe care le-a acuzat de încălcarea
copyright-ului. Mare majoritate a acestora au ajuns însă la o
înţelegere cu RIAA pentru sume de câteva mii de dolari,
în vreme ce Jammie Thomas s-a declarat nevinovată şi a
preferat să apară în faţa tribunalului. A pierdut prima
rundă, însă războiul nu s-a terminat, pentru că Jammie
intenţionează să atace decizia iar EFF (Electronic Frontier
Foundation) s-a oferit să-i acorde asistenţă juridică.
Miza conflictului
dintre Jammie Thomas şi coloşii industriei muzicale este importantă
pentru că decizia finală poate crea precedente privind aspecte
controversate şi prea puţin precizate în legislaţie. Cel mai
important dintre acestea se referă la "punerea la dispoziţie"
(making available)
a unui unui material sub copyright. Întrebarea este dacă a
pune o înregistrare (cazul tipic: un fişier MP3) într-un
folder partajat cu alţi utilizatori reprezintă deja o violare a
dreptului exclusiv de distribuţie a deţinătorului copyright-ului
sau, aşa cum susţin apărătorii lui Jammie, infracţiunea
intervine abia atunci când cineva descarcă fişierul
respectiv. Dacă a doua interpretare va avea câştig de cauză,
atunci acuzarea va trebui să probeze că materialul muzical a fost
efectiv preluat de o terţă persoană, ceea ce este extrem de
dificil. Dacă însă va fi adoptată prima variantă, atunci
practic toţi utilizatorii reţelelor de file sharing axate pe muzică
se pot teme de eventuale acţiuni legale. O altă chestiune
controversată se referă la identificarea unui utilizator pe baza
adresei de internet (IP) a computerului pe care-l foloseşte. În
cazul de faţă, Jammie a fost fie nevinovată, fie extrem de naivă
atunci când a folosit în Kazaa acelaşi identificator pe
care-l foloseşte uzual în adresa de e-mail şi în
diverse alte servicii, fapt care a convins juriul că ea este
persoana în cauză. În plus, mai intervin breşele de
securitate şi posibilitatea ca altcineva să-şi mascheze acţiunile
în spatele unui IP (tehnică numită spoofing).
În
fine, complicaţiile de natură tehnică şi juridică sunt foarte
multe. Cert este însă că RIAA este interesată să obţină o
pedeapsă "exemplară" în acest caz, pentru a descuraja
utilizatorii reţelelor de file sharing. Pe de altă parte, un studiu
realizat de BigChampagne costată că numărul utilizatorilor acestor
reţele s-a triplat de când RIAA a început campania
legală împotriva utilizatorilor, iar The Times consideră că
acest caz riscă să se transforme într-un nou dezastru pentru
imaginea marilor case de discuri, contestate de public mai întâi
pentru faptul că refuzau să ofere alternative legale pentru reţele
de file sharing şi apoi pentru politica de preţuri practicată
pentru muzica distribuită online. La toate acestea se mai adaugă şi
reproşul că încă de la jumătatea anilor 80 marea industrie
muzicală a încetat să mai sprijine artiştii originali şi
inovatori, mulţumindu-se să creeze vedete artificiale, profitabile
pe termen scurt dar lipsite de orice valoare din perspectiva
artistică. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care mulţi
muzicieni tineri experimentează metode de afirmare şi de
valorificare a muzicii lor evitând casele de discuri şi
explorând oportunităţile internetului. Chiar şi muzicieni
consacraţi aleg să-şi distribuie muzica în afara circuitelor
tradiţionale: Prince a decis în iunie să-şi distribuie
gratuit noul album "Planet Earth" prin intermediul unui cotidian
britanic, în vreme ce trupa britanică Radiohead experimentează
varianta de a cere fanilor care le descarcă noul album să plătească
oricât doresc peste taxa de administrare (45 de pence).
Oricum se va termina
cazul, Jammie a câştigat deja bătălia imaginii publice.
