Cu siguranţă, peste câţiva ani în casele noastre vor intra doar două fire: curent şi date. Acesta din urmă ne va aduce televiziune, radio, videotelefonie, video şi audio la cerere şi desigur internetul pe care-l ştim. În esenţă, toate tehnologiile sunt gata, sunt funcţionale, sunt testate. Lipseşte însă un ingredient: broadband. Lărgime de bandă, adică capacităţi mari de transport de date, iar aceasta ţine în bună parte de infrastructură.

Unii însă sunt prea nerăbdători ca să aştepte şi au găsit soluţii ingenioase ca să depăşească acest "mic impediment". Iar cel care a mişcat bulgărele care în mai puţin de un an pare să devină o avalanşă nu este un geniu al tehnologiei. Numele lui este Adam Curry şi a fost una dintre celebrităţile MTV-ului din anii 80. Nu s-a retras niciodată cu totul din showbiz, dar a fost şi el luat de valul internetului şi a devenit un antreprenor pe web în anii 90. Ideea i-a venit mai demult, dar abia anul trecut s-a copt. Nu este decât o îmbinare între două tehnologii în plină vogă: blogging şi iPod.

Blog-urile (sau weblogs -- jurnale web) sunt o formă de publicistică personală care a căpătat o imensă popularitate în ultimii ani. Sunt milioane de blog-uri, pe cele mai variate tematici imaginabile, care împreună formează aşa-numita "blogosferă". Aceste blog-uri dispun de o mică găselniţă numită "RSS feed", care îi ajută pe cititori să se informeze în legătură cu ultimele apariţii din blog-urile (sau serviciile de ştiri, care funcţionează pe acelaşi principiu) de interes fără să viziteze fiecare sit în parte. E suficient să folosească un program de agregare (de pildă Amphetadesk) sau un serviciu web specializat (de pildă NewsGator) pentru a obţine o listă cu descrierea ultimelor apariţii.

Cât despre iPod, este urmaşul walkman-ului inventat de Sony în 1979. E un MP3 player portabil produs de Apple începând din 2001, un gadget care s-a bucurat de un enorm succes. Cele peste 10 milioane de unităţi vândute în primii trei ani au contribuit semnificativ la revirimentul firmei Apple, asigurându-i o cotă de piaţă de peste 65% în acest domeniu. Spre deosebire de player-ele MP3 cu CD, iPod -- care este dotat fie cu disc hard, fie cu memorie flash -- are avantajul că se poate sincroniza automat cu "bibliotecile muzicale" de pe computerul desktop.

Puse cap la cap, cele două ingrediente formează o nouă tehnologie care a fost botezată "podcasting". În esenţă este vorba de un fel de audio-blog, în care autorul în loc să scrie un text plasează un fişier audio în format MP3. Din punctul de vedere al receptorului, totul se rezumă la utilizarea unui mic program (cel mai utilizat este iPodder) care funcţionează cam ca un program obişnuit de agregare, cu câteva funcţii suplimentare. Utilizatorul îşi poate alege audio-blog-urile care-l interesează iar programul urmăreşte apariţiile şi descarcă automat fişierele (de obicei peste noapte) pe computerul local. Prin funcţia de sincronizare, iPod le preia pe cele noi. Nu mai rămâne decât să-ţi încalţi rolele, să-ţi pui player-ul la brâu şi să patinezi în parc ascultând "programele" preferate.

Că tehnologia este simplă o demonstrează faptul că prima versiune a programului iPodder a fost dezvoltată chiar de Adam Curry, care a învăţat să programeze în acest scop. A fost apoi preluat de comunitatea open source şi a fost cizelat într-o manieră profesionistă. Faptul că tehnologia este una de mare succes o demonstrează faptul că de la primul podcast din istorie -- seria The Daily Source Code, realizată de Curry în august 2004 -- programul iPodder a fost descărcat de mai mult de o jumătate de milion de utilizatori iar numărul audio-blog-urilor a ajuns la peste 4000.

Podcasting-ul "rimează" de fapt cu radioul, cu diferenţa că programele selectate vin la cerere, înregistrate. De altfel, şi formele de expresie specifice podcasting-ului sunt inspirate de radio. Se publică tot felul de conţinut, de la "one man shows" până interviuri sau mese rotunde, de la înregistrări muzicale făcute cu prietenii în garaj până la programe profesioniste. Tot ce-ţi trebuie ca să faci podcasting este un microfon şi un program de mixaj audio. E încă un pas spre democratizarea expresiei publice. Un tărâm dominat de amatori -- ca în primii ani ai radioului -- deşi BBC şi CBS au intrat deja şi ele în joc.