În ultimele zile, jurnalele de ştiri au fost
dominate de conflictul din Georgia iar mass-media au tratat
chestiunea sub toate aspectele posibile. Problema este însă că
această detaliere focalizată pe evenimentele recente -- absolut
firească pentru domeniul ştirilor -- lasă adesea în umbră
problema contextului, aşa că cel ce vrea să afle fondul problemei
şi să se sustragă războiului informaţional va fi împins spre
surse alternative. În cazul meu, primul pas a fost spre Wikipedia
iar curiozitatea mi-a fost satisfăcută pe deplin: un articol amplu
tratează întreaga criză ruso-georgiană din 2008, începând din 6
martie (data la care Rusia a ridicat sancţiunile economice aplicate
Abhaziei) şi până izbucnirea conflictului armat în 7 august.
Articolul trimite şi la un articol privind istoria relaţiilor
dintre Rusia şi Georgia, precum şi la peste o sută de referinţe
externe. Articolul despre războiul propriu-zis este mult mai amplu,
deşi este de fapt un rezumat al unor alte articole care tratează în
detaliu fiecare aspect. Unul dintre ele este dedicat tocmai
contextului (background) iar cronologia detaliată ajunge până la
ziua curentă.
Desigur, ar fi interesant de discutat despre
războiul informatic care a acompaniat conflictul sau despre
încărcătura simbolică a oraşului Gori (aici s-a născut Stalin,
dintr-un tată osetin şi o mamă georgiană), însă ceea ce mi-am
propus este doar să subliniez modul în care internetul tinde să
schimbe modalităţile de informare. Ceea ce este remarcabil în
această schimbare este că mass media încetează să mai deţină
monopolul difuzării informaţiilor şi că receptorul are şansa să
iasă din rolul pasiv care îi era rezervat până de curând. Chiar
şi iniţiativa de a căuta resurse alternative este un semnal în
această direcţie, însă efortul celor care "re-asamblează"
informaţiile din nenumărate surse pentru a oferi o altă
perspectivă, nenumărate bloguri care oferă fie opinii proprii sau
punctează resurse de interes, contribuţiile în servicii de
partajare a imaginilor sau clip-urilor video, discuţiile din
forumuri web şi încă multe altele conturează o nouă viziune
asupra diseminării informaţiei.
Raportul bienal privind evoluţia audienţelor
publicat recent de Pew Research Center relevă în primul rând o
schimbare mai accentuată a obişnuinţelor americanilor în raport
cu mijloacele de informare şi semnalează apariţia unui nou segment
de audienţă, care se raportează diferit la media şi este
principalul vector al modificării sensibile a ponderii diferitelor
canale de informare survenite în ultimii ani. Această nouă
"specie" -- numită de autorii raportului Net-Newsers --
reprezintă deja 13% dintre americani şi se diferenţiază prin
faptul că se îndreaptă preponderent spre internet pentru a se
informa şi nu consumă ştirile TV în mod regulat (doar 47% dintre
ei afirmă că urmăresc programele de ştiri într-o zi obişnuită).
Datele demografice ale acestei categorii corespund aşteptărilor:
sunt relativ tineri, cu media de vârstă pe la 35 de ani, în cele
mai multe cazuri au studii universitare, venituri peste medie,
majoritatea sunt on-line la locul de muncă, cu vederi politice
preponderent independente. Este interesant că majoritatea preferă
blogurile politice, folosesc fluxuri de ştiri agregate de servicii
precum Google News sau Yahoo iar raporturile cu presa scrisă tind să
se rezume la ediţiile on-line. Un alt segment important al audienţei
(americane) o constituie cei numiţi în raport Integratori, care
reprezintă 23% din public şi care sunt consumatori de media
tradiţionale dar recurg foarte des şi la sursele on-line (de cele
mai multe ori la serviciu).
Raportul pune în evidenţă multe lucruri
interesante (printre care şi creşterea rolului serviciilor de
socializare on-line ca sursă de informare), dar concluzia este
destul de banală: de zece ani audienţa surselor de tradiţionale de
ştiri scade în vreme ce numărul celor ce preferă ştirile on-line
creşte. Indiscutabil, televiziunea îşi păstrează supremaţia,
însă situaţia presei scrise este afectată de aceste tendinţe. Un
alt raport apărut de curând -- The State of the News Media --
consideră că actuala criză a presei scrise nu se datorează
neapărat scăderii audienţei (şi de fapt nici nu e sigur că a
scăzut, dacă socotim şi cititorii on-line), ci mai ales
"decuplării ştirilor de publicitate". Servicii precum Craiglist
au acaparat zona micii publicităţi şi deşi este evident că
migrarea publicului spre web va continua, modelele de business
capabile să monetizeze această audienţă întârzie să se afirme.