În ultimele zile, jurnalele de ştiri au fost dominate de conflictul din Georgia iar mass-media au tratat chestiunea sub toate aspectele posibile. Problema este însă că această detaliere focalizată pe evenimentele recente -- absolut firească pentru domeniul ştirilor -- lasă adesea în umbră problema contextului, aşa că cel ce vrea să afle fondul problemei şi să se sustragă războiului informaţional va fi împins spre surse alternative. În cazul meu, primul pas a fost spre Wikipedia iar curiozitatea mi-a fost satisfăcută pe deplin: un articol amplu tratează întreaga criză ruso-georgiană din 2008, începând din 6 martie (data la care Rusia a ridicat sancţiunile economice aplicate Abhaziei) şi până izbucnirea conflictului armat în 7 august. Articolul trimite şi la un articol privind istoria relaţiilor dintre Rusia şi Georgia, precum şi la peste o sută de referinţe externe. Articolul despre războiul propriu-zis este mult mai amplu, deşi este de fapt un rezumat al unor alte articole care tratează în detaliu fiecare aspect. Unul dintre ele este dedicat tocmai contextului (background) iar cronologia detaliată ajunge până la ziua curentă.

Desigur, ar fi interesant de discutat despre războiul informatic care a acompaniat conflictul sau despre încărcătura simbolică a oraşului Gori (aici s-a născut Stalin, dintr-un tată osetin şi o mamă georgiană), însă ceea ce mi-am propus este doar să subliniez modul în care internetul tinde să schimbe modalităţile de informare. Ceea ce este remarcabil în această schimbare este că mass media încetează să mai deţină monopolul difuzării informaţiilor şi că receptorul are şansa să iasă din rolul pasiv care îi era rezervat până de curând. Chiar şi iniţiativa de a căuta resurse alternative este un semnal în această direcţie, însă efortul celor care "re-asamblează" informaţiile din nenumărate surse pentru a oferi o altă perspectivă, nenumărate bloguri care oferă fie opinii proprii sau punctează resurse de interes, contribuţiile în servicii de partajare a imaginilor sau clip-urilor video, discuţiile din forumuri web şi încă multe altele conturează o nouă viziune asupra diseminării informaţiei.

Raportul bienal privind evoluţia audienţelor publicat recent de Pew Research Center relevă în primul rând o schimbare mai accentuată a obişnuinţelor americanilor în raport cu mijloacele de informare şi semnalează apariţia unui nou segment de audienţă, care se raportează diferit la media şi este principalul vector al modificării sensibile a ponderii diferitelor canale de informare survenite în ultimii ani. Această nouă "specie" -- numită de autorii raportului Net-Newsers -- reprezintă deja 13% dintre americani şi se diferenţiază prin faptul că se îndreaptă preponderent spre internet pentru a se informa şi nu consumă ştirile TV în mod regulat (doar 47% dintre ei afirmă că urmăresc programele de ştiri într-o zi obişnuită). Datele demografice ale acestei categorii corespund aşteptărilor: sunt relativ tineri, cu media de vârstă pe la 35 de ani, în cele mai multe cazuri au studii universitare, venituri peste medie, majoritatea sunt on-line la locul de muncă, cu vederi politice preponderent independente. Este interesant că majoritatea preferă blogurile politice, folosesc fluxuri de ştiri agregate de servicii precum Google News sau Yahoo iar raporturile cu presa scrisă tind să se rezume la ediţiile on-line. Un alt segment important al audienţei (americane) o constituie cei numiţi în raport Integratori, care reprezintă 23% din public şi care sunt consumatori de media tradiţionale dar recurg foarte des şi la sursele on-line (de cele mai multe ori la serviciu).

Raportul pune în evidenţă multe lucruri interesante (printre care şi creşterea rolului serviciilor de socializare on-line ca sursă de informare), dar concluzia este destul de banală: de zece ani audienţa surselor de tradiţionale de ştiri scade în vreme ce numărul celor ce preferă ştirile on-line creşte. Indiscutabil, televiziunea îşi păstrează supremaţia, însă situaţia presei scrise este afectată de aceste tendinţe. Un alt raport apărut de curând -- The State of the News Media -- consideră că actuala criză a presei scrise nu se datorează neapărat scăderii audienţei (şi de fapt nici nu e sigur că a scăzut, dacă socotim şi cititorii on-line), ci mai ales "decuplării ştirilor de publicitate". Servicii precum Craiglist au acaparat zona micii publicităţi şi deşi este evident că migrarea publicului spre web va continua, modelele de business capabile să monetizeze această audienţă întârzie să se afirme.