S-a întâmplat în data de 4 octombrie. Jurnaliştii s-au îmbulzit la o conferinţă de presă în care două mari companii IT -- Sun Microsystems şi Google -- urmau să anunţe un parteneriat strategic, iar importanţa acestuia era sugerată chiar de prezenţa celor doi lideri: Scott McNealy şi respectiv Eric Schmidt.

Până la urmă, jurnaliştii au plecat dezamăgiţi. În locul unor acţiuni spectaculoase şi a unor planuri concrete care să genereze seisme în lumea IT, cele două companii nu au anunţat decât că vor colabora în domeniul tehnologiilor şi al promovării reciproce. Singurul element mai concret s-a referit la faptul că Sun va include Google Toolbar ca o opţiune pentru utilizatorii care descarcă Java Runtime Environment şi că Google va promova suita de aplicaţii de birou OpenOffice. Locul ştirii de senzaţie a fost astfel ocupat în presa tipărită şi mai ales electronică de speculaţii. Nu se poate să fie doar atât... Cei mai mulţi bloggeri au dedus că ar fi vorba despre un aşa-zis "Google Office", bazat pe codul open source al suitei OpenOffice, însă surse anonime din cele două companii s-au grăbit să infirme această supoziţie.

Şi totuşi, oricât de sec a fost comunicatul şi oricât de zgârciţi la amănunte s-au dovedit McNealy şi Schmidt, acordul are o semnificaţie simbolică importantă şi marchează o direcţie de evoluţie a industriei informatice: ofensiva internetului asupra suprafeţei de lucru a computerului personal. Numele jocului este "web contra desktop" iar istoriile personajelor şi produselor pot spune multe.

Sun Microsystems seamănă într-un fel cu Apple prin abordarea simultană a părţii hardware şi software în efortul de a crea cele mai puternice şi mai fiabile staţii de lucru. Un computer Sun bazat pe un procesor SPARC şi echipat cu sistemul de operare Solaris era visul oricărui profesionist IT din anii 90. Însă compania a investit mult şi în nişte proiecte de viitor, dintre care tehnologia Java ocupă o poziţie cu totul specială.

De fapt, Java este cea mai reuşită tentativă de a "abstractiza" infrastructura hard/soft iar ideea este, în principiu, simplă: un program Java nu se va transforma prin compilare într-un cod executabil destinat unui anume procesor şi sistem de operare, ci într-un cod binar generic (numit bytecode). Executarea codului cade în sarcina unui alt program, numit "maşina virtuală Java" (JVM). Esenţa este că e suficient să fie transpusă maşina virtuală pe o anumită platformă pentru ca programele Java să poată fi rulate în mediul respectiv. Această portabilitate binară a vizat în principal web-ul: odată ce maşina virtuală -- furnizată gratuit de Sun -- este instalată, se pot rula local fragmente de cod  (numite "applets") aduse de browser din Internet. Viziunea lui Sun asupra viitorului informaticii s-a structurat în sintagma "The Network is the Computer", în ideea că aplicaţiile vor fi rulate pe servere sau vor fi descărcate prin reţea, rolul computerului personal reducându-se  considerabil. Aici ideile celor de la Sun s-au întâlnit cu cele ale lui Larry Ellison de la Oracle, iar Sun chiar a promovat un fel de "terminal de reţea" în acest spirit.

OpenOffice este o altă istorie interesantă. La începutul anilor 90 nişte tineri programatori din Hamburg au format firma Star Division şi au început să dezvolte o suită de aplicaţii de birotică, pe care în 1996 au prezentat-o la CeBIT. Ideea că micuţa firmă încerca să concureze cu Microsoft a stârnit zâmbete în rândul jurnaliştilor, în ciuda calităţilor evidente ale produsului -- în principal caracterul multi-platformă. Nu s-a mai auzit nimic de program până în 1999, când Sun a cumpărat compania iar după un an a publicat codul în regim open source, permiţând astfel unei entuziaste comunităţi de voluntari să dezvolte mai departe produsul. Succesul nu a întârziat iar formatul documentelor OpenOffice a devenit standard (OpenDocument), fiind tot mai agreat de administraţiile publice. În 2004 se aprecia că suita cucerise 14% din piaţa marilor întreprinderi şi a fost descărcată de 50 de milioane de utilizatori. Iar Sun -- altădată o fortăreaţă a soluţiilor proprietare -- a devenit unul dintre principalii suporteri ai mişcării open source, ajungând chiar să publice codul sistemului de operare Solaris. Se pare că miza comercială e acum în altă parte.

Cât despre Google, imperiul serviciilor web născut dintr-un motor de căutare... Rolul lui este de a propovădui milioanelor sale de clienţi că vremea a venit: reţeaua e computerul. Ca dovadă, am editat acest articol în browser-ul web, folosind un serviciu de procesare de text online (Writley) şi l-am descărcat apoi acasă ca să-l revizuiesc cu OpenOffice.