Nu cu mult timp în urmă, am remarcat o ştire pe care am considerat-o importantă în ciuda faptului că nu implica sume semnificative şi nici nu aducea la lumină vreo noutate tehnologică majoră: Google a combinat câteva dintre serviciile pe care le oferea de mai multă vreme şi a anunţat disponibilitatea acestei combinaţii sub denumirea "Google Apps for Your Domain". Ceea ce este semnificativ în această ofertă este însă orientarea spre organizaţii şi nu spre utilizatorii individuali, ca mai toate serviciile oferite de gigantul din Mountain View. Această mişcare este o primă tentativă de a muta pe web o parte din infrastructura informatică a unei organizaţii şi, astfel, reprezintă un pas important spre un concept pe care, de multă vreme, firma Sun l-a popularizat prin sloganul "The network is the computer" (reţeaua este computerul).

Interesant este că viziunea de la care se pare că Sun a plecat aparţine tocmai lui Eric Schmidt (pe atunci şeful părţii de software la Sun, acum manager general la Google), care în 1993 spunea: "Când reţeaua va deveni la fel de rapidă ca procesorul, computerele se vor răspândi în reţea". Dar profeţia sa mergea mai departe, prevăzând că de această transformare nu vor profita producătorii celor mai rapide procesoare sau a celor mai bune sisteme de operare, ci companiile cu cele mai bune reţele şi cei mai buni algoritmi de căutare şi sortare. Şi într-adevăr, primii care par să reuşească să pună în practică conceptul sunt cei de la Google. Ce se află însă în spatele acestei gigantice maşinării? Tot Google -- de data aceasta prin motorul de căutare -- m-a ajutat să găsesc câteva cifre ameţitoare.

Se pare că Google dispune la ora actuală de circa o jumătate de milion de servere. Dacă le-ar cumpăra ar însemna sume imense. Însă cum ele sunt asamblate de companie din componente absolut obişnuite, costul pe un server nu depăşeşte 1000 de dolari. În privinţa capacităţii de stocare pe discuri, estimările vorbesc de circa 200 pe petabytes, în vreme ce memoria activă (RAM) utilizată se situează la vreo 4 petabytes. Puţină lume este obişnuită cu aceste ordine de mărime, aşa că o mică precizare este utilă: un petabyte (PB) înseamnă un milion de miliarde de octeţi. Toate aceste resurse sunt menite să deservească circa 100 de milioane de căutări pe zi, plus uzul diverselor alte servicii, ceea ce înseamnă că fluxurile de intrare/ieşire manevrate de centrele de date ale companiei însumează un trafic de 3 petabytes pe secundă.

Morala pe care o trag analiştii este că o bună parte din succesul lui Google se datorează faptului că urmează cu stricteţe un principiu vechi de când lumea: să risipeşti ceea ce există din abundenţă pentru a economisi resursele limitate. Pentru a ilustra abundenţa, am găsit câteva calcule de interes. În 1991, pentru 500$ se putea cumpăra 100 MB de spaţiu de disc sau un procesor la 5 MHz. Astăzi, cu aceeaşi sumă se pot cumpăra 750 GB de spaţiu pe disc sau un procesor la 3 GHz, de unde putem trage concluzia că discurile s-au ieftinit de 7.500 de ori iar puterea de procesare doar de 60 de ori. Care este însă resursa limitată? Răbdarea utilizatorului -- sau, mai prozaic spus, viteza de răspuns. Aici mai e loc pentru alte câteva calcule. Un GB de memorie activă este de 100 de ori mai scump decât un GB de disc, în schimb accesul este de 10.000 de ori mai rapid, aşa că din perspectiva vitezei se poate spune că memoria RAM este de 100 de ori mai... ieftină (de unde şi raportul de 1/50 între RAM şi disc).

Însă mai este un calcul, făcut de Dayne Sampson -- vicepreşedinte la Ask.com. Socotind doar principalele cinci motoare de căutare din internet, vorbim de un total de minimum două milioane de servere. Dacă fiecare dintre acestea disipă căldură de 300 de waţi pe an, avem deja 600 de megawaţi, la care discurile mai adaugă un gigawatt. Jumătate din echivalentul acestei energii este folosit pentru răcire iar dacă se adaugă pierderile diverse se ajunge la un total de circa 5 gigawaţi. Se pare că analiştii care au prevăzut în 1999 că peste un deceniu jumătate din producţia de energie electrică a planetei va fi consumată de computere au avut dreptate. La fel şi cei care au prevăzut că ne apropiem de momentul când hardware-ul va fi mai ieftin decât curentul pe care-l consumă.

Energia mai adaugă un element în ecuaţia abundenţei şi penuriei. Este cu siguranţă motivul pentru care Google a ales să-şi plaseze un uriaş centru de date în vecinătatea celui mai mare complex hidro-energetic din America.