Se spune atât de des că istoria se repetă încât a
devenit o platitudine pe care nici nu o mai credem. Fără
îndoială cei care au investit frenetic la sfârşitul deceniului trecut
în noile vedete ale economiei high-tech -- celebrele dotcom-uri -- n-au crezut
că istoria se repetă cu atâta precizie. Cu un secol şi
jumătate în urmă, lucrurile s-au petrecut exact la fel, cu
diferenţa că atunci noua infrastructură informaţională
era telegraful. Entuziasmul de atunci al investitorilor s-a materializat în
zeci de mii de kilometri de linii de telegraf de-a lungul şi de-a latul
Statelor Unite, linii pe care prea puţini erau pregătiţi să
le folosească. Iar ceea ce era de aşteptat s-a întâmplat:
preţurile au căzut iar falimentele au venit în lanţ. Câteva zeci
de ani mai târziu, căile ferate repetă cu fidelitate istoria telegrafului.
Oricât de dureroase au fost căderile, America s-a ales
cu o infrastructură de comunicaţii (din care s-au născut imediat
marile trusturi de presă) şi cu o infrastructură de transporturi
care au contribuit fundamental la crearea unei enorme economii, întinsă de
la Atlantic până la Pacific. Scenariul a fost acelaşi: o
creştere artificială (bubble) urmate de o cădere
spectaculoasă, o perioadă de reaşezare şi, în fine, o
creştere sănătoasă (boom). Internetul nu pare să se
abată de la această desfăşurare, pentru că după
spectaculoasa prăbuşire a dotcom-urilor de la sfârşitul anului
2000 şi începutul lui 2001, atât investitorii cât şi companiile
supravieţuitoare au învăţat lecţia şi au pornit din
nou, de data această mult mai prudent. Câteva succese fulminante -- dintre
care Google se detaşează -- au readus încrederea iar efectele încep
să se simtă. În primele trei trimestre ale anului trecut,
investiţiile în domeniul internetului au adus mai multe venituri decât în
oricare an întreg din 2002 încoace. Începe noul boom al dotcom-urilor.
Şi totuşi: ce argumente -- în afară de
similitudinile istorice -- ne asigură că această nouă
creştere este una sănătoasă şi, în
consecinţă, nu va fi urmată de o nouă cădere?
Câţiva analişti, printre care Chris Anderson şi Daniel Gross, au
adus o argumentaţie solidă, care să bazează în primul rând
pe faptul că prima "febră" a dotcom-urilor, deşi s-a petrecut
prea devreme, a lăsat o preţioasă moştenire. În primul
rând, infrastructura de comunicaţii: în 2001, doar 5% din fibra optică
trasă în Statele Unite era folosită (exact ca în cazul telegrafului),
ceea ce a dus la o scădere a preţurilor, rezultatul net fiind că
la ora actuală aproape jumătate dintre americani se bucură de
conexiuni broadband la internet, la preţuri care au scăzut cu 75% în
ultimii cinci ani. Odată ce accesul la internet a devenit fiabil, au
început să devină disponibile şi populare servicii din ce în ce
mai atractive, începând cu download-ul de fişiere muzicale (unde Apple a
marcat cu ITunes şi iPod) şi terminând cu convorbirile telefonice.
Web-ul nu mai sperie pe nimeni, blog-urile şi reţelele sociale sunt
peste tot iar cumpărăturile online au devenit o practică
comună.
Pe de altă parte, soft-ul open source a intrat în
mainstream, ceea ce a redus mult preţul infrastructurii software.
Echipamentele hardware s-au ieftinit şi ele şi se prezice că în
curând vor costa mai puţin decât curentul pe care-l consumă.
Rezultatul este că o firmă nouă poate porni la drum cu o investiţie
iniţială mult mai mică şi, cel mai adesea, nu are nevoie de
suportul unor "venture capitalists". Cu cât capitalul de risc implicat este mai
mic, cu atât noile firme sunt mai puţin presate să obţină
imediat profituri sau să devină publice, ceea ce le permite o dezvoltare
organică şi o selecţie naturală: cele care reuşesc
să aducă soluţii inovative ajung de regulă să fie
cumpărate de marile firme.
În fine, ar mai fi două ingrediente. Primul îl
reprezintă motoarele de căutare performante, care să
permită utilizatorilor să găsească repede şi comod informaţiile,
serviciile sau produselor care-i interesează. Google a fost primul care
s-a impus cu adevărat iar competiţia cu urmăritorii Yahoo, MSN
şi mai nou Amazon nu a făcut decât să sporească calitatea.
Al doilea îl reprezintă publicitatea contextuală, cea care să
plaseze reclama potrivită la locul potrivit. Din nou Google (cu
AdSense/AdWords) şi Yahoo (cu soluţiile Search Marketing) au adus
rezolvarea, astfel încât piaţa de peste 10 miliarde de dolari anual pe
care au creat-o poate susţine competiţia dintre noile servicii pentru
un public cât mai larg şi loial.
