În urmă cu câteva zile, un grup de bloggeri şi publicişti germani au publicat o declaraţie comună, pe care au intitulat-o "Internet Manifesto". Modul în care această pagină s-a răspândit în toată lumea în doar câteva ore, stârnind o dezbatere la scară mondială în care s-au angajat deopotrivă bloguri cu zece vizitatori pe lună şi mari publicaţii precum The Guardian spune, de fapt, mult mai multe despre internet decât au reuşit să adune cele 17 puncte ale declaraţiei. Însă ceea ce încearcă să facă autorii nu este să ne povestească despre internet, ci despre relaţia dintre jurnalism şi internet -- adică una dintre zonele fierbinţi ale cotidianului.

Nu este chiar o coincidenţă că acest manifest a apărut la puţină vreme după ce Rupert Murdoch şi-a exprimat intenţia de a furniza doar contra cost conţinutul on-line al publicaţiilor sale. De altfel, nu este singurul. Iniţiativa companiei Journalism Online de a construi un portal unic pentru accesul plătit la ediţiile on-line a publicaţiilor afiliate s-a bucurat de un deosebit succes, companii reprezentând mai mult de 700 de publicaţii exprimându-şi deja interesul pentru utilizarea platformei. Spun "deja" fiindcă Journalism Online este o firmă înfiinţată de curând şi remarcată pentru planul ei de a salva The New York Time printr-un sistem de micro-plăţi pentru accesul la conţinutul on-line. Se pare că toată lumea a căzut de acord că singura variantă de a salva jurnalismul de calitate din necazurile pe care expansiunea internetului i le-a adus nu poate fi decât accesul plătit.

Autorii manifestului nu par foarte entuziasmaţi de acest trend. Opinia lor rimează cu o remarcă a lui Jef Jarvis -- editorul blogului de mare succes BuzzMachine --, care vede trei reacţii tipice în faţa schimbării: "Una este s-o ignori, una este să încerci s-o opreşti iar a treia este să găseşti oportunităţi în ea". Evident, a treia cale este cea pe care pariază cei 15 germani împreună cu adepţii lor din întreaga lume, iar punctul 12 al declaraţiei o spune explicit: Tradiţia nu este un model de business. Întregul lor demers porneşte de la premiza că internetul a schimbat cu totul vechea ordine a fluxului de informaţii către public iar media trebuie să ia act de această schimbare şi să se adapteze dacă vrea să supravieţuiască. Noutăţile majore introduse de internet în ecuaţia media se referă la accesul direct al publicului la majoritatea informaţiilor primare, diversitatea şi accesibilitatea surselor alternative de informare şi posibilităţile diverse şi facile de exprimare publică, la dispoziţia oricui. Rezultatul este că nu mai există, practic, un monopol al informaţiilor iar jurnalistul nu mai este semizeul de altădată, sigurul care avea posibilitatea să stabilească agenda publică. Accesul direct la informaţie nu elimină nicidecum nevoia de informaţie mediată, dar ridică nivelul exigenţelor cărora mediatorul profesionist -- jurnalistul -- trebuie să le facă faţă. Acesta este motivul pentru care semnatarii manifestului consideră că internetul nu doar schimbă, dar şi îmbunătăţeşte jurnalismul.

Totuşi, Internet Manifesto nu pledează pentru accesul gratuit la conţinutul on-line al publicaţiilor şi nu face concesii în ceea ce priveşte proprietatea intelectuală ("Copyright-ul devine în internet o datorie civică"). Susţine însă diversificarea şi adaptarea modelelor de business ale presei la caracterul deschis şi extrem de competitiv al internetului şi se simte printre rânduri încrederea că publicitatea va deveni în curând o sursă de finanţare la fel de importantă şi on-line. Oricum, ideea este că nu există nicio diferenţă între jurnaliştii plătiţi şi cei care nu sunt plătiţi, între profesionişti şi amatori. Diferenţa o face doar calitatea: în abundenţa informaţională a internetului, doar cei credibili şi extraordinari îşi vor păstra audienţa pe termen lung.

Există însă şi câteva puncte ale manifestului care au stârnit controverse. Unul dintre ele este cel care elogiază cantitatea de informaţie ("there is no such thing as too much information") şi capacitatea "generaţiei Wikipedia" de a pune sub semnul îndoielii credibilitatea informaţiilor şi de a investiga informaţiile primare în căutarea adevărului. Au apărut şi contra-manifeste, documentul a fost ironizat copios pe unele bloguri, a fost considerat banal şi irelevant pe altele. Unii l-au considerat opera unor bloggeri fără legătură cu presa mainstream, ignorând faptul că majoritatea autorilor sunt nume mari în presa germană. Cert este că documentul nu a trecut neobservat, ceea ce este deja mult.