Let's Do It Romania - 24 Septembrie 2011



   

Un târg ratat

   

Au fost necesare trei luni de negocieri intense pentru a scoate la lumină un adevăr simplu: marfa nu era de vânzare.


Mircea Sârbu


În varianta scurtă, istoria tentativei Microsoft de a cumpăra pe Yahoo se încadrează între două scrisori semnate de acelaşi Steve Ballmer, CEO Microsoft. Prima, datată 31 ianuarie 2008, este adresată board-ului Yahoo şi începe destul de abrupt -- se simte o oarecare agresivitate -- cu propunerea de a cumpăra toate acţiunile Yahoo disponibile la un preţ de 31$, adică cu 62% mai mult faţă de preţul cu care s-a încheiat şedinţa bursieră din aceeaşi zi. Ballmer menajează totuşi orgoliul partenerilor vorbind de o "combinaţie de afaceri" şi nu de preluare. Cea de-a doua scrisoare, datată 5 mai 2008, este adresată personal şefului Yahoo, Jerry Yang, şi este mai puţin tehnică, dar mai interesantă pentru că dezvăluie destul de franc ce s-a întâmplat pe parcurs. Mai precis, Microsoft a acceptat să ridice oferta la 33 dolari, adică 70% peste cotaţia din 31 ianuarie (se păstrează aceeaşi dată de referinţă, pentru că între timp acţiunile celor două companii au variat în funcţie de zvonurile privind negocierile). Cei doi dolari în plus per acţiune ar fi însemnat un plus de circa cinci miliarde de dolari, dar Yahoo a continuat să insiste că este subevaluată şi a mai cerut încă 4$ pe acţiune. Aşa că Ballmer se declară dezamăgit şi retrage propunerea de preluare a Yahoo, cu observaţia că de data aceasta termenul folosit este explicit: "achiziţie".

Se termină oare povestea în acest punct? Citând "surse apropiate companiei", New York Times relatează că Jerry Yang şi echipa sa au jubilat la aflarea veştii că Microsoft şi-a retras oferta, considerând această decizie o adevărată victorie. Cu alte cuvinte, conducerea Yahoo nu a vrut nici un moment să vândă iar întreaga negociere nu a fost decât o reprezentaţie oferită acţionarilor, menită să-i convingă cât de aprig s-a bătut board-ul pentru banii lor. Sigur, se poate pune întrebarea ce ar fi făcut Yahoo dacă Microsoft ar fi oferit cei patru dolari în plus (adică încă nişte mărunţiş de 5 miliarde, pe care compania din Redmond îi obţine în câteva luni). Şi, la urma urmei, de unde ştie Ballmer care este "preţul corect" pentru o companie precum Yahoo? Răspunsurile la aceste întrebări ne conduc la o altă variantă interesantă: în faza finală a negocierilor, nici Microsoft n-a mai vrut să cumpere. Indiciul îl găsim tot în ultima epistolă a lui Ballmer, care spune că în timpul discuţiilor Yahoo ar fi făcut paşi într-o direcţie care s-o facă indezirabilă ca achiziţie pentru Microsoft, referindu-se cu siguranţă la testul pe care Yahoo l-a făcut privind colaborarea cu Google în domeniul publicităţii contextuale. De altfel această posibilă colaborare este şi principala măsură de apărare în cazul unei ipotetice tentative de preluare ostilă -- improbabilă totuşi, nu atât datorită faptului că Ballmer spune că nu i se pare rezonabil să facă oferta direct acţionarilor lui Yahoo, cât mai ales faptului că este o practică curentă ca în astfel de situaţii oamenii de bază să ia mult mai în serios posturile oferite de concurenţă. Iar cine este această concurenţă ştie toată lumea.

Ce urmează de aici înainte? Cum era de aşteptat, preţul acţiunilor Yahoo a scăzut cu 15% încă din prima zi bursieră de după anunţul Microsoft, dar au rămas mult peste cotaţia din 31 ianuarie, semn că investitorii aşteaptă următoarele mişcări. De fapt, Jerry Yang este pus în situaţia să demonstreze acţionarilor că preţul pe care l-a cerut lui Microsoft era justificat, în vreme ce aceştia par să considere că Yang, ca fondator, este prea ataşat emoţional de companie şi că ar fi putut să mai scadă puţin din pretenţii. Şi acţiunile Microsoft au scăzut puţin, în vreme ce Google a urcat, dar nu semnificativ.

Observatorii continuă să creadă că Microsoft va face totuşi o achiziţie mare în viitorul apropiat, deşi Ballmer spunea în "scrisoarea de adio" că vor continua singuri, chiar dacă într-un ritm mai lent. Chiar şi Bill Gates a intervenit pentru a susţine această variantă. Speculaţiile se îndreaptă spre motorul de căutare Ask.com, dar şi spre cumpărarea reţelei MySpace de la News Corp. O altă variantă, valabilă şi pentru Yahoo, este AOL, deţinută de Time Warner (deşi, Google are deja 5% din acţiuni). Yahoo mai are ca opţiune o colaborare cu Google, dar pentru aceasta trebuie să găsească o cale de a evita legislaţia anti-trust. În fine, există varianta de a merge pe cont propriu. Într-un sondaj pe blogul Mashable, cei mai mulţi cititori au optat pentru ultima variantă. Cea mai romantică.


 

(Publicat în Business Magazin - mai 2008)

 

Copyright © 2008 Mircea Sârbu