Abia după ce am pus punctul final articolului de săptămâna trecută ("Misterul fetei singuratice") a izbucnit un nou val de comentarii în presa şi în blogosferă. După ce s-a vădit că adolescenta care a stârnit un veritabil fenomen în internet prin cele două duzini de scurte filme postate pe YouTube este de fapt o actriţă şi că întreaga desfăşurare a fost regizată (la propriu şi la figurat) de un grup care s-au auto-intitulat "Creatorii", întrebările la care şi-au propus să răspundă reporterii şi comentatorii s-au schimbat radical.

Este oare serialul care o prezintă pe aşa-numita Bree (cunoscută mai ales ca "lonelygirl15") o nouă formă de artă, aşa cum pretind "creatorii"? Este greu de spus, pentru că deşi mijloacele folosite ţin de domeniul cinematografiei şi televiziunii, mediul folosit pentru difuzare este unul cu totul nou, iar unii comentatori au speculat pe marginea celebrei teze a lui Marshall McLuhan conform căreia mediul îşi pune o amprentă decisivă asupra mesajului. Într-adevăr, nici cinematografia şi nici televiziunea n-au experimentat încă varianta foiletoanelor în episoade de două-trei minute, în vreme ce în internet aceasta este norma (deşi "foileton" este un termen impropriu în acest caz).

Interactivitatea este un alt element de noutate pe care internetul l-a imprimat "creaţiei" (pentru că nu s-a găsit încă un nume care să desemneze această nouă formă de expresie). Privit din acest punct de vedere fenomenul Lonelygirl15 este mai degrabă un happening, o formă improvizatorică în care implicarea publicului a fost majoră. "Creatorii" -- de fapt Ramesh Flinders şi Miles Beckett, ambii cineaşti din California -- au mărturisit că cel mai adesea reacţia audienţei a generat direcţiile scenariului. De exemplu, idila dintre Bree şi prietenul ei Daniel a fost inspirată de reacţia fanilor, care au speculat intens pe această temă. Interactivitatea s-a manifestat în multe feluri şi s-a combinat cu aspectele sociale ale internetului. Forumurile web dedicate subiectului au adunat nu doar adolescenţi fascinaţi de nota de mister degajată de videoblog, ci şi scriitori, jurnalişti, cineaşti, proiectanţi de jocuri video, experţi în religie sau botanică şi mulţi alţii, atent monitorizaţi de creatori. Interesant este că au apărut numeroase replici tot în formă de videoblog şi deşi sunt evident parte din happening, este greu de stabilit dacă şi acestea fac parte din "creaţie".

Un alt subiect de dezbatere l-a constituit "originalitatea" întregului demers şi s-au încercat paralele cu alte manifestări intitulate "net-art" -- cum au fost, de exemplu, proiectele grupului "etoy" în urmă cu câţiva ani, mai ales prin încercarea de "a anula distanţa dintre artă şi viaţă de zi cu zi". Tentativa de a dinamita convenţia care stă la baza "spectacolului" nu este cu siguranţă nouă, dar niciodată nu s-a experimentat ceva similar la o asemenea scară (e vorba de o audienţă însumată de ordinul milioanelor). Au fost semnalate similarităţi cu acţiunea romanului "Pattern Recognition" publicat de cunoscutul autor cyberpunk William Gibson în 2003. Sociologic, fenomenul a fost asemănat cu legenda urbană cunoscută ca "Paul is Dead" -- valul de speculaţii legate de presupusa moarte a lui Paul McCartney, pornind de la "indiciile" din albumul "Abbey Road" -- cu diferenţa că acum detectivii amatori chiar au descoperit adevărul şi au dezvăluit adevărata identitate a lui Bree: actriţa neo-zeelandeză de 19 ani pe nume Jessica Rose, proaspătă absolventă New York Film Academy.

Ce va urma este greu de anticipat. Cert este doar că Jessica Rose a devenit peste noapte o celebritate, ca urmare a unui proiect în care se pare că nu a avut încredere. Industria clasică a divertismentului probabil o va acapara, iar interviul acordat popularei reţele MTV şi apariţia în show-ul lui Jay Leno nu fac decât să-i sporească popularitatea câştigată în internet. Pe de altă parte, Flinders şi Beckett au anunţat încă de la început că intenţionează să continue proiectul şi este greu de prevăzut care va fi reacţia fanilor (mulţi dintre ei dezamăgiţi de "mistificare"). De fapt -- afirmă creatorii -- e vorba pur şi simplu de a spune o poveste.

Dar mai este ceva... De curând, o fată care-şi spune Cassie a început să posteze filmuleţe pe YouTube, cu directă referire la Bree, într-o notă mult mai sumbră. Un personaj numit Cassie este evocat de Bree într-un episod mai vechi şi deocamdată nimeni nu ştie dacă şi ea "face parte din show". Misterul persistă iar căutarea a reînceput. Oare nu cumva e un joc?