La început au fost paginile personale: câteva cuvinte despre
tine şi, de obicei, despre activitatea ta profesională, plus o
adresă web care "să dea bine" pe cartea de vizită. Apoi a urmat
explozia blogurilor. Au urmat curând blogurile audio (podcasting) -- un
computer, un microfon, un progrămel de mixare şi puteai să-ţi
lansezi în lume vocea: de la confesiuni sau comentarii până la show-uri
radiofonice în toată legea. În fine, a venit vremea video
postcasting-ului. Dacă blogul audio este un soi de radio cu efect
întârziat, video postcasting-ul este un fel de televiziune. Un uriaş reality
show. Apple a produs un iPod video, situri web precum YouTube.com
găzduiesc sute de mii de filmuleţe iar reţele sociale precum
MySpace le pot face celebre în câteva ore.
E un veritabil fenomen cultural, care în urmă cu doar
câţiva ani putea fi anticipat doar de minţile îndrăzneţe sau
de vizionari. În 1957, marele cineast francez François Truffaut îşi
imagina filmul viitorul ca fiind "chiar mai personal decât un roman
autobiografic, ca o confesiune sau un jurnal". Astăzi viziunea lui
Truffault este realitate curentă, deşi cei care o pun în
practică sunt amatori.
Doar amatori? Amanda Congdon are 24 de ani şi este deja
o vedetă. Împreună cu producătorul ei, Andrew Baron,
filmează zilnic o parodie a buletinului de ştiri pe care o
postează în fiecare dimineaţa pe un video blog numit Rocketboom.
Costurile per episod nu depăşesc 20 de dolari iar audienţa la
începutul acestui an însuma peste 100.000 spectatori care, la prima cafea a
zilei, preferă să urmărească mai întâi cele trei minute ale
noului episod înainte de a deschide televizorul. Analistul Jeff Jarvis
estimează că Amanda şi Andrew ar putea încasa circa 8.000 de
dolari pentru o reclamă inserată, ceea ce ar însemna numai puţin
de 2 milioane de dolari pe an.
Însă ceva şi mai spectaculos se petrece în
MySpace. O puştoaică de 16 ani, care-şi zice Bree şi este
cunoscută după indicativul "lonelygirl15", a început să posteze
mici filme de 2-3 minute, filmate probabil cu un webcam în camera ei. Nimic
spectaculos: Bree e drăguţă, vorbeşte despre viaţa ei
într-un orăşel de provincie ("la ore distanţă de orice
mall"), despre părinţii ei care par să fie adepţii unei
religii ciudate (motiv pentru care este educată la domiciliu), despre
prietenul ei Daniel... Cele 24 de video-uri postate de atunci au adus-o în
topul popularităţii în MySpace, cu o medie de peste 200.000 de
vizualizări pe episod, unele ajungând la nu mai puţin de 600.000 -- "o
audienţă pentru care mulţi executivi ai companiilor de cablu ar
fi în stare să ucidă", consideră jurnaliştii de la Los
Angeles Times care analizează fenomenul. Indicaţiile evazive,
lucrurile spuse doar pe jumătate şi poate portretul lui Aleister
Crowley (un celebru scriitor ocultist englez) au învăluit-o într-o
aură de mister care cu siguranţă i-au sporit popularitatea.
Dar... Ceva nu era în regulă. De pildă faptul
că pe fundal se auzea muzica unei formaţii din L.A. care încă nu
apucase să scoată nici un disc. Pe baza câtorva secvenţe filmate
în natură, fanii au examinat flora şi au concluzionat că e vorba
de sudul Californiei. Trei detectivi amatori -- dintre care unul este
programator iar unul student la drept -- s-au hotărât să afle mai
mult. Au creat profilul unui tânăr fictiv pe nume Seth şi au trimis
în numele lui un mesaj către lonelygirl15, după care au
aşteptat. Iar răspunsul a venit. În cele 17 ore de la crearea
profilului, o singură persoană îl vizitase şi aceasta nu putea
fi decât Bree. Softurile de trasare au identificat IP-ul de la care se
conectase şi -- surpriză! -- acesta aparţinea companiei Creative
Artists Agency din Beverly Hills. Cercetările au mers mai departe şi
s-a aflat că situl web lonelygirl15.com (despre care se credea că a
fost creat de un fan) a fost înregistrat înainte ca Bree să posteze primul
film. Bizar este şi faptul că în august un avocat din California a
înaintat o cerere pentru înregistrarea mărcii "lonelygirl15", argumentând
că o foloseşte încă din 24 mai, adică tocmai ziua în care a
fost postat primul clip.
S-a speculat că regizorul Brian Flemming ar fi în
spatele personajului. S-a mai presupus că ar fi vorba de o ingenioasă
campanie de promovare a unui viitor film horror. Abia pe 9 septembrie misterul
pare să se dezlege: o echipă de cineaşti afirmă că
lonelygirl15 este o parte din spectacolul lor şi că tocmai am asistat
la naşterea unei noi forme de artă. Unii cred totuşi că e o
minciună iar Bree este o fată singuratică, dintr-un
orăşel departe de orice mall...
