În urmă cu câteva zile, un grup de deputaţi propuneau o iniţiativă legislativă care prevedea dotarea fiecărui elev şi fiecărui profesor din România cu un "laptop de 100 de dolari", în mod gratuit. Costurile ar urma să fie suportate de bugetul de stat iar distribuirea ar urma să se desfăşoare pe parcursul anului 2007. Ministrul comunicaţiilor şi tehnologiei informaţiei s-a grăbit să respingă proiectul, ceea ce a generat câteva reacţii în presă şi controverse -- uneori înfierbântate -- pe diferite forumuri on-line.

Despre proiectul computerului portabil de 100 de dolari am mai scris în această pagină cu exact un an în urmă, dar nu mă aşteptam ca lucrurile să evolueze atât de repede. Privit mai întâi ca o iniţiativă excentrică a profesorului Nicholas Negroponte (preşedintele M.I.T. Media Labs), proiectul a implicat un volum considerabil de muncă de cercetare şi dezvoltare iar suportul unor parteneri din industrie -- AMD, Red Hat, Google, Nortel, Brightstar -- a fost esenţial. În ultimul an proiectul a captat interesul a numeroase guverne, mai cu seamă după ce Negroponte a prezentat primele prototipuri funcţionale ale aparatului iar firma taiwaneză Quanta a fost selectată pentru fabricaţie. Pentru a demara însă producţia de mare volum -- singura cale de a ajunge la costuri atât de coborâte -- este nevoie de o comandă de circa 4 milioane de bucăţi. Nigeria a contractat deja un milion, în vreme ce alte câteva ţări sunt pe cale să se alăture. Va fi oare şi România printre ele? Am câteva motive să cred că nu.

În primul rând, cred că la noi nu s-a înţeles despre ce este vorba. Atât iniţiativa organizaţiei OLPC (One Laptop per Child) -- care gestionează proiectul -- cât şi proiectul de lege iniţiat de deputaţii români vizează domeniul educaţiei, aşa că nu ministrul comunicaţiilor ar fi trebuit să-şi spună părerea, ci ministrul educaţiei. S-ar putea spune că ministrul Hărdău probabil nu ştie ce este acest laptop şi aşteaptă o opinie avizată de la specialişti. Din păcate, a avut parte de o opinie nu prea avizată, furnizată de ministrul Nagy. Argumentul că "sistemul sugerat este limitat în funcţionalităţi" poate fi valabil într-o comparaţie cu un notebook de 1500 de dolari, iar a deduce că "performanţele sunt incerte" pe baza argumentului că "procesorul este încet" este riscant. Însă afirmaţia că "sistemul este lipsit de posibilitatea alimentării cu energie electrică" nu face decât să ne confirme bănuiala că ministrul TI&C vorbeşte din auzite şi nicidecum pe baza unui raport serios elaborat de experţi în educaţie şi informatică, aşa cum ar fi normal.

În al doilea rând, cred că sistemul nostru educaţional actual este mult prea rigid pentru a accepta o uriaşă schimbare de paradigmă pe care proiectul "un laptop pentru fiecare elev şi fiecare cadru didactic" inevitabil ar provoca-o. Profesorul Seymour Papert -- unul dintre pionierii utilizării computerelor în educaţie -- descrie această schimbare de paradigmă folosind câteva "parabole". Una dintre ele se bazează pe aşa-numitul "fenomenul QWERTY" şi a fost enunţată în celebra sa carte "Mindstorms". În epoca de început a maşinilor de scris tehnologia era încă slab dezvoltată iar în cazul tastării rapide tijele se încurcau adesea şi blocau maşina. Rezolvarea de moment a fost separarea pe claviatură a literelor care se succed adesea, astfel încât să se minimizeze şansa coliziunilor. Astfel a apărut amplasamentul QWERTY, proiectat anume pentru a fi ineficient (adică pentru a nu permite tastarea foarte rapidă). După câţiva ani problemele mecanice au fost rezolvate dar claviaturile au păstrat acest model până în zilele noastre. Morala este că adesea rezolvăm probleme trecătoare şi aplicăm aceleaşi soluţii, iarăşi şi iarăşi, multă vreme după ce problemele au dispărut. Exemplul preferat de Papert este curricula şcolară, care a fost concepută într-o epocă în care calculul aritmetic era important. Astăzi nimeni nu mai calculează manual, dar continuăm să-i învăţăm cu obstinaţie pe copii aritmetică.

Computerele schimbă prea multe. Pentru un copil care desenează pe ecran un cerc folosind un limbaj de programare anume conceput (eventual Logo, inventat de Papert), o variabilă nu mai e un concept abstract. Valorile ei schimbă cercul în elipsă sau îl reduc la o linie. Nu doar că astfel calea spre algebră şi geometrie e deschisă mult mai devreme, dar şcoala are şansa să re-devină atractivă, interesantă, "cool". Cu condiţia ca şcoala să înceteze să bazeze pe modelul benzii de montaj şi să accepte că trăim în secolul 21.