Dacă e să dăm crezare statisticilor, presa
scrisă este în declin. Tirajele scad constant de vreo câţiva
ani atât în zona cotidianelor generaliste, cât şi
în zona periodicelor de diverse genuri. Ar fi tentant să
căutăm explicaţii locale, dar fenomenul este global. Cred că
abordarea corectă este să ne întrebăm dacă scăderea
tirajului poate fi corelată direct proporţional cu o presupusă
scădere a audienţei. Cu alte cuvinte, să punem în discuţie
metricile prin care se măsoară audienţa. Problema este însă
că aceste metrici sunt tocmai cele stau la baza modelului de
business, aşa că ar fi mai cuminte să mă rezum la modul cum
internetul tinde să modifice raporturile dintre public şi presă.
Un fenomen recent mi s-a părut revelator în
această privinţă. Un cotidian central a publicat un interviu cu
istoricul Neagu Djuvara, cu ocazia lansării unei cărţi care
propune o ipoteză interesantă. În mod surprinzător, pagina
web care reproducea articolul a înregistrat un număr foarte
mare de vizualizări, estimat undeva spre 25.000 -- enorm pentru un
subiect care nu se încadrează în zona politică sau
sportivă. Mai mult, cititorii online au postat nu mai puţin de 234
de comentarii, ceea ce reprezintă o măsură cât se poate de
elocventă a interesului stârnit. Rezultatul imediat a fost că
a doua zi subiectul a fost reluat şi doar în orele dimineţii
s-au strâns deja circa o sută de comentarii. Exemplul este
ilustrativ pentru complementaritatea dintre ediţiile tipărite şi
online: deşi veniturile cele mari le aduce (încă) ediţia
tipărită, ediţia online -- prin caracterul ei interactiv -- este
cea care obţine feedback-ul cel mai rapid, oferind redacţiei o
metrică inedită pentru interesul generat de un anume subiect.
Interesant este şi că iniţiativa ediţiei
tipărite a fost precedată de o iniţiativă lansată într-un
blog. Dacă abia cu un an în urmă semnalam tendinţa unor
publicaţii de prestigiu de a integra bloguri în structura
ediţiei online, astăzi practica este adoptată deja de mai multe
publicaţii româneşti. Scopul este dublu. Pe de-o parte,
editorialiştii publicaţiei scrise au şansa să-şi construiască
(sau să-şi consolideze) notorietatea în internet, sporind
astfel şi prestigiul publicaţiei. Pe de altă parte, blogurile
jurnaliştilor reprezintă un bun instrument pentru a testa fără
riscuri reacţia publicului privind anumite tematici şi moduri de
abordare. Probabil că dacă Cristian Teodorescu n-ar fi obţinut în
blogul său reacţii atât de animate la cele două postări pe
acelaşi subiect, venerabilul domn Djuvara n-ar fi devenit peste
noapte o veritabilă vedetă new media.
O discuţie despre ce este jurnalismul online ar
fi prea amplă, însă blogurile tot mai numeroase ale
jurnaliştilor profesionişti pot să ofere câteva repere
interesante. De pildă faptul că un articol dintr-un blog este de
fapt doar sâmburele unui "obiectul publicistic" care
cuprinde şi dezbatere pe care o generează, caracterul interactiv şi
contribuţia cititorilor fiind esenţiale. Sau faptul că
jurnalistul-blogger beneficiază de libertăţi pe care presa
convenţională nu i le poate oferi: de pildă poate interveni în
dezbaterea pe care o stârneşte, poate să o modereze, poate să
abordeze tematici neconvenţionale, poate să se poziţioneze în
zone de nişă, poate să "citeze" prin link-uri surse multiple
şi chiar să integreze conţinut multimedia -- ca să nu mai vorbim
de absenţa limitărilor legate de spaţiu tipografic sau de cele
legate de închiderea ediţiei. Exerciţiile de redactare
colaborativă în medii wiki sunt o altă direcţie interesantă,
fără corespondent în zona tradiţională. Se vorbeşte deja
şi de "jurnalism open source" iar "citizen media" este deja
o expresie consacrată.
Printre vedetele noului
mediu merită să-i amintesc măcar pe Cătălin Tolontan (unul
dintre pionierii blogosferei profesioniste), Iulian Comanescu (care a
migrat din presa scrisă spre cea online) şi Miron Damian, zis Doc
(care a venit din zona forumurilor, ajungând şi în presa
scrisă). O menţiune specială se cuvine sitului HotNews.ro, care a
evoluat de la o simplă revistă a presei combinată cu un flux de
ştiri spre o formulă publicistică tot mai autonomă, cu mult
conţinut propriu actualizat permanent, cu un ansamblu de bloguri
prestigioase, cu un forum activ şi cu un public de circa 45.000 de
cititori în fiecare zi.
Încă nu este vremea concluziilor, pentru că
evoluţia continuă. Ceea ce mi se pare însă cert este că
deşi tirajele scad, audienţa creşte, iar piaţa publicităţii
online va fi în curând capabilă să o valorifice.