Dacă e să dăm crezare statisticilor, presa scrisă este în declin. Tirajele scad constant de vreo câţiva ani atât în zona cotidianelor generaliste, cât şi în zona periodicelor de diverse genuri. Ar fi tentant să căutăm explicaţii locale, dar fenomenul este global. Cred că abordarea corectă este să ne întrebăm dacă scăderea tirajului poate fi corelată direct proporţional cu o presupusă scădere a audienţei. Cu alte cuvinte, să punem în discuţie metricile prin care se măsoară audienţa. Problema este însă că aceste metrici sunt tocmai cele stau la baza modelului de business, aşa că ar fi mai cuminte să mă rezum la modul cum internetul tinde să modifice raporturile dintre public şi presă.

Un fenomen recent mi s-a părut revelator în această privinţă. Un cotidian central a publicat un interviu cu istoricul Neagu Djuvara, cu ocazia lansării unei cărţi care propune o ipoteză interesantă. În mod surprinzător, pagina web care reproducea articolul a înregistrat un număr foarte mare de vizualizări, estimat undeva spre 25.000 -- enorm pentru un subiect care nu se încadrează în zona politică sau sportivă. Mai mult, cititorii online au postat nu mai puţin de 234 de comentarii, ceea ce reprezintă o măsură cât se poate de elocventă a interesului stârnit. Rezultatul imediat a fost că a doua zi subiectul a fost reluat şi doar în orele dimineţii s-au strâns deja circa o sută de comentarii. Exemplul este ilustrativ pentru complementaritatea dintre ediţiile tipărite şi online: deşi veniturile cele mari le aduce (încă) ediţia tipărită, ediţia online -- prin caracterul ei interactiv -- este cea care obţine feedback-ul cel mai rapid, oferind redacţiei o metrică inedită pentru interesul generat de un anume subiect.

Interesant este şi că iniţiativa ediţiei tipărite a fost precedată de o iniţiativă lansată într-un blog. Dacă abia cu un an în urmă semnalam tendinţa unor publicaţii de prestigiu de a integra bloguri în structura ediţiei online, astăzi practica este adoptată deja de mai multe publicaţii româneşti. Scopul este dublu. Pe de-o parte, editorialiştii publicaţiei scrise au şansa să-şi construiască (sau să-şi consolideze) notorietatea în internet, sporind astfel şi prestigiul publicaţiei. Pe de altă parte, blogurile jurnaliştilor reprezintă un bun instrument pentru a testa fără riscuri reacţia publicului privind anumite tematici şi moduri de abordare. Probabil că dacă Cristian Teodorescu n-ar fi obţinut în blogul său reacţii atât de animate la cele două postări pe acelaşi subiect, venerabilul domn Djuvara n-ar fi devenit peste noapte o veritabilă vedetă new media.

O discuţie despre ce este jurnalismul online ar fi prea amplă, însă blogurile tot mai numeroase ale jurnaliştilor profesionişti pot să ofere câteva repere interesante. De pildă faptul că un articol dintr-un blog este de fapt doar sâmburele unui "obiectul publicistic" care cuprinde şi dezbatere pe care o generează, caracterul interactiv şi contribuţia cititorilor fiind esenţiale. Sau faptul că jurnalistul-blogger beneficiază de libertăţi pe care presa convenţională nu i le poate oferi: de pildă poate interveni în dezbaterea pe care o stârneşte, poate să o modereze, poate să abordeze tematici neconvenţionale, poate să se poziţioneze în zone de nişă, poate să "citeze" prin link-uri surse multiple şi chiar să integreze conţinut multimedia -- ca să nu mai vorbim de absenţa limitărilor legate de spaţiu tipografic sau de cele legate de închiderea ediţiei. Exerciţiile de redactare colaborativă în medii wiki sunt o altă direcţie interesantă, fără corespondent în zona tradiţională. Se vorbeşte deja şi de "jurnalism open source" iar "citizen media" este deja o expresie consacrată.

Printre vedetele noului mediu merită să-i amintesc măcar pe Cătălin Tolontan (unul dintre pionierii blogosferei profesioniste), Iulian Comanescu (care a migrat din presa scrisă spre cea online) şi Miron Damian, zis Doc (care a venit din zona forumurilor, ajungând şi în presa scrisă). O menţiune specială se cuvine sitului HotNews.ro, care a evoluat de la o simplă revistă a presei combinată cu un flux de ştiri spre o formulă publicistică tot mai autonomă, cu mult conţinut propriu actualizat permanent, cu un ansamblu de bloguri prestigioase, cu un forum activ şi cu un public de circa 45.000 de cititori în fiecare zi.

Încă nu este vremea concluziilor, pentru că evoluţia continuă. Ceea ce mi se pare însă cert este că deşi tirajele scad, audienţa creşte, iar piaţa publicităţii online va fi în curând capabilă să o valorifice.