S-a întâmplat din nou. Am venit la birou, mi-am umplut cana
cu cafea, am pornit calculatorul, am introdus parola şi am
aşteptat... Clepsidra s-a învârtit de câteva ori, după care am fost
anunţat că nu am acces la reţea. A trebuit să-mi amintesc
mersul în patru labe, să verific cablurile, să zgândăresc
prizele, să urmăresc ledurile de pe cartela de interfaţă,
să pornesc din nou calculatorul. Acelaşi rezultat.
Primul gând a fost să-i trimit un e-mail
administratorului de reţea. Imposibil, sunt off-line. Am privit ecranul
computerului, mi-am căutat în gând ceva de lucru şi mi-am dat seama
că fără Internet nu pot face absolut nimic. Niciodată n-am
realizat atât de clar dependenţa de Reţea. Computerul de pe biroul
meu tinde să devină un simplu - şi, vai, atât de fragil -
terminal de acces la Internet. Acolo se întâmplă lucruri extrem de
importante, acolo se conturează reperele lumii de mâine, acolo se
redefineşte conceptul de "proprietate", iar eu stau neputincios în
faţa unui ecran care îmi reduce lumea la cei 20 de metri pătraţi
ai biroului.
Am pus mâna pe telefonul mobil şi, desigur, mi-am
amintit de Hedy Lamarr. În fascinanta ei poveste s-a concentrat esenţa
multora dintre contradicţiile cu care ne confruntăm astăzi. Prea
puţini o cunosc, aşa că merită repetată.
S-a născut la Viena în 1914, în familia unui mare
bancher. A vrut să devină actriţă şi, la 19 ani, s-a
lansat într-un film care a scandalizat Europa. Apariţiile ei nude în
scenele încărcate de sexualitate din filmul "Ecstasy" i-au adus faima
dorită, dar şi o căsătorie nefericită cu un mare
negustor de armament pe nume Fritz Mandl. Gelozia acestuia - stârnită,
susţin bârfele, de aventurile ei amoroase - a ţinut-o într-un
prelungit arest la domiciliu, unde Hedy îşi petrecea zilele în compania
radioului. La recepţiile luxoase din înalta societate vieneză i-a
cunoscut pe Hitler şi Mussolini iar la întâlnirile de afaceri a văzut
filme care prezentau teste cu torpile teleghidate şi chiar planurile
sistemului de ghidaj. Războiul era aproape.
Hedy se hotărăşte să evadeze şi
fuge la Londra, unde este descoperită de Louis B. Mayer (ultimul M din
MGM). În 1937, Hedy traversează oceanul şi în scurt timp devine marea divă hollywoodiană, noul
sex simbol al anilor '40, partenera lui Clark Gable, Spencer Tracy sau James
Stewart în numeroase filme de succes. Pentru Hedy Lamarr, considerată cea
mai frumoasă femeie din lume, nu era destul: "Orice fată poate fi
strălucitoare. Tot ce trebuie să facă este să stea
nemişcată şi să pară tâmpită".
Războiul începuse iar torpilele vândute de fostul ei
soţ intraseră în acţiune. Susţinătoare ferventă a
cauzei aliaţilor, Hedy şi-a propus să-şi valorifice în
folosul patriei ei adoptive cunoştinţele despre armament dobândite la
Viena. Cum s-ar putea concepe un sisteme de ghidare radio a torpilelor, astfel
încât semnalul să nu poată fi interceptat sau bruiat? Legenda spune
că ideea i-a venit în timp ce cânta la pian împreună cu prietenul ei,
compozitorul George Antheil. Dacă semnalul radio şi-ar schimba mereu
frecvenţa, pe baza unui anumit cod? Tot ce-ar mai trebui ar fi ca
receptorul să cunoască acest cod, astfel încât să poată
urmări semnalul pe frecvenţele mereu schimbătoare. Transmisia
n-ar putea fi interceptată în absenţa codului, iar bruiajul ar afecta
doar o parte nesemnificativă a semnalului... Îi expune principiul lui
Antheil care, expert fiind în piane mecanice, o ajută să
construiască un dispozitiv experimental bazat pe o partitură
transpusă pe banda de hârtie destinată "programării" unui pian
mecanic.
Invenţia n-a fost înţeleasă de nimeni.
Brevetul obţinut de Hedy şi George în 1941 s-a prăfuit prin
arhive, dincolo de cei 17 ani de valabilitate. Abia în timpul crizei rachetelor
din Cuba (1962) armata americană a înţeles ce înseamnă
transmisia cu salt de frecvenţă (sau spread spectrum, cum este
numită acum) şi a utilizat invenţia în sisteme de ghidaj, apoi
în alte sisteme de comunicaţii. Până şi în sistemul de
sateliţi Milstar.
Întregul sistem de telefonie celulară se bazează
pe principiul transmisiei cu salt de frecvenţă, aşa că în
bună măsură îi datorez lui Hedy Lamarr şansa de a putea lua
legătura cu administratorul reţelei pentru a-i cere ajutorul în
problema mea de conectivitate. După îndelungi investigaţii, remediul
s-a dovedit de-a dreptul empiric. Zece secunde de întrerupere a alimentării
calculatorului şi iată-mă iarăşi în Reţea, în
mijlocul controverselor despre proprietatea intelectuală şi despre
dreptul la intimitate.
Hedy Lamarr n-a câştigat nici un cent de pe urma
epocalei sale invenţii, care şi-a depăşit cu mult vremea.
Dacă patentul nu ar fi expirat, poate că Hedy ar fi fost cel mai
bogat om din lume. Aşa însă, s-a retras la Orlando,
trăindu-şi foarte modest bătrâneţile. În două rânduri
a fost arestată pentru mărunte furturi din magazine, dar nu a fost
acuzată. După şase căsătorii nefericite, complet
oarbă, s-a stins din viaţă la 19 ianuarie 2000, la vârsta de 86
de ani.
Par aceste rânduri o pledoarie pentru o protecţie
sporită a proprietăţii intelectuale? Nu aceasta a fost
intenţia mea. Internetul este spaţiul unde principiile proprietăţii
intelectuale sunt repuse în discuţie iar echilibrul între prea multă
şi prea puţină protecţie este extrem de fragil. Softul
liber se înfruntă cu softul proprietar, patentele software pun Europa împotriva
Americii iar vehicularea muzicii şi a filmelor în format digital pune în
dificultate industriile bazate pe copyright. Ceva este strâmb...
În recenta sa carte - Free Culture (Penguin Press,
2004) - Lawrence Lessig descrie o situaţie bizară din anii de început
ai aviaţiei. Legile americane admiteau că proprietatea asupra unui
teren se extindea în subsol până la centrul Pământului şi în
văzduh până la limitele nedefinite... De fapt nu prea avea
importanţă, iar controversele vizau eventualul drept de proprietate
asupra raiului. Dar când avioanele au început să zboare deasupra Americii,
problema a devenit extrem de actuală. În 1945, doi fermieri au dat în
judecată guvernul pentru că avioane militare le survolau
pământurile. Legile au trebuit schimbate.
Astăzi, Reţeaua pune proprietatea
intelectuală într-o situaţie similară.
