În perioada premergătoare celui de-al doilea
război mondial, serviciile de informaţii ale democraţiilor
europene erau cu ochii pe Germania nazistă. Se spune însă că nu
spionii din teren erau cei care aduceau informaţiile cele mai
preţioase, ci oamenii din birouri, care citeau presa germană (mai
ales cea locală) şi statisticile. E uimitor câte lucruri interesante
se pot afla citind mica publicitate...
Procedeul este utilizat şi astăzi, nu doar de
serviciile de informaţii ci şi de marile companii IT, aflate într-un
permanent război. Se spune că însuşi Bill Gates a devenit
îngrijorat după ce a văzut luni la rând în paginile publicitare ale
ziarelor că Google căuta specialişti în domenii care aveau
tangenţă directă cu sistemele de operare şi
aplicaţiile desktop. Supoziţia că Google ar vrea să
concureze pe Microsoft pe această piaţă nu pare să se
confirme, dar a intervenit ceva nou. Tot la mica publicitate: Google caută
candidaţi pentru posturi de "negociator strategic", cu
experienţă în identificarea, selectarea şi negocierea de
contracte pentru "dark fiber". Imediat, zvonurile s-au răspândit.
Prin "dark fiber" se înţelege fibra optică
instalată, dar neutilizată. În Statele Unite sunt zeci de mii de mile
de astfel de cabluri optice -- mai cu seamă datorită falimentului
multor companii de comunicaţii -- iar Google a cumpărat deja
cantităţi semnificative. Oare de ce? Cea mai simplă
variantă este că intenţionează să economisească
bani pe termen lung. Nevoia de lărgime de bandă pentru următorii
ani va fi imensă, aşa că este mult mai rentabil să cumpere
ieftin fibra acum, în loc s-o închirieze mai târziu la preţuri mari. În
româneşte, asta se cheamă "chilipir".
Însă există şi alte scenarii, dintre care cel
mai popular este cel că Google intenţionează se lanseze într-un
nou business: ISP. Mai precis, să furnizeze gratuit acces internet
wireless într-un mare număr de oraşe din SUA, costurile urmând
să fie acoperite din servicii de publicitate iar conexiunile între
punctele de acces WiFi fiind asigurate tocmai prin fibra pe care o
cumpără acum. Scenariul pare credibil, dat fiind că Google
operează deja experimental serviciul în două locaţii din
California şi s-a oferit să-l furnizeze în San Francisco. Pe de
altă parte, oficialii Google au negat că ar fi interesaţi
să devină un operator naţional.
Din nou mica publicitate se dovedeşte utilă:
Google vânează de multă vreme specialişti în "supercomputere
ieftine" -- adică "ciorchini" (clusters) de procesoare, memorie şi
spaţii de stocare ce acţionează împreună pentru a asigura o
imensă putere de procesare. Pentru Google nu atât supercomputerul este
important, ci ceea ce se numeşte "data center" -- adică sistemul
complet şi integrat care să opereze milioanele de cereri simultane
către motorul de căutare şi celelalte servicii, precum şi
să deservească cu reclame toate siturile care oferă publicitate
contextuală AdSense/AdWords. Până acum doi ani, Goggle opera un
singur centru de date, cu zeci de mii de servere. Astăzi are 64 de astfel
de centre, ceea ce sugerează că dispune deja de ştiinţa
şi tehnologia care să-i permită instalarea unor astfel de monştrii.
Ceea ce spune însă Bob Cringely în rubrica sa de la
PBS.com întrece toate scenariile. Se pare că în subsolurile
Googleplex-ului din Mountain View, câţiva ingineri au reuşit să
înghesuie într-un container rutier un întreg centru de date. E vorba de circa
5000 de procesoare Opteron şi 3,5 petabytes de spaţiu de stocare
(adică 3,5 milioane de gigabytes). Odată ce acest colos ambulant va
fi produs în serie, Google va putea transporta şi instala un centru de
date în doar câteva ore oriunde are acces la fibră. Dacă Google va
coloniza cele circa 300 de "puncte nodale" (peering points) ale internetului,
acesta va deveni practic o gigantică structură de procesare şi
stocare, în care utilizatorii vor avea acces aproape instantaneu la orice
serviciu Google, deoarece puterea unui data center va fi la doar câţiva
paşi.
Însă Google nu vrea să transforme internetul
într-un GoogleNet. Cringely presupune că, dimpotrivă, îşi va
oferi serviciile furnizorilor locali, pentru că ei sunt cei ce le vor
transporta către fiecare utilizator. Posibilitatea centrelor de date de a
se sincroniza şi a se suplini în caz de defecţiune va face din
internet un mediu fezabil nu doar pentru video la cerere, ci şi pentru
aplicaţii software prin web. Abia atunci va fi timpul pentru Google Office.
