În fiecare an Wired publică un "top 40" al celor mai
inovative companii din IT, cele pe care prestigioasa revistă le
consideră "pe val". Primele cinci poziţii din ultimul clasament (mai 2005)
sunt ocupate de Apple, Google, Samsung, Amazon şi Yahoo. Dacă
exceptăm Samsung -- care a adunat în 2004 profituri mai mari decât Sony,
Matsushita, Motorola şi Nokia laolaltă -- rămânem cu patru
companii care au în comun un anume interes: căutarea informaţiei.
Google şi Yahoo îşi dispută supremaţia
pe web. Bătălia s-a înteţit după ce la începutul anului
trecut Google ajunsese să proceseze circa 80% din căutările din
Internet, mare parte prin situl propriu dar şi prin clienţii
săi, printre care se numărau Yahoo, AOL şi CNN. Yahoo a
ieşit din combinaţie, hotărând să furnizeze doar rezultate
proprii şi în joc a mai intrat un concurent surpriză: A9, un motor de
căutare de la Amazon. Google rămâne însă liderul incontestabil,
ceea ce a încruntat frunţile celor ce ocupă poziţia 28 în
clasamentul Wired: Microsoft.
Însă lucrurile se precipită spre desktop.
Varietatea informaţiilor pe care utilizatorii le păstrează pe
discuri locale tot mai mari face din căutarea "pe desktop" o direcţie
strategică. Microsoft a anunţat că va include în următorul
său sistem de operare -- Longhorn -- o facilitate de căutare
integrată, care să scotocească discurile locale în căutarea
tuturor pieselor de informaţie legate de un subiect. Însă Longhorn
este în întârziere cu aproape un an iar Bill Gates a observat încă de la
sfârşitul lui 2003 că Google angajează tot mai mulţi
specialişti în sisteme de operare. Ameninţarea era vizibilă iar
Microsoft a fost pusă în situaţia de a contraataca, mobilizând
resurse uriaşe în direcţia uneltelor de căutare. Surpriză
însă: atât Google cât şi Yahoo au lansat motoare de căutare pe
desktop-ul Windows înaintea lui Microsoft, iar Apple a lansat recent MacOS X
Tiger, cu un căutător integrat numit Spotlight care a tăiat răsuflarea
specialiştilor.
Şefii de la Microsoft spumegă iar furia lor se
îndreaptă în special asupra lui Google. Nu doar pentru că a repurtat
câteva victorii asupra gigantului din Redmond, ci pentru că Google este
mult mai mult decât un motor de căutare. Ceea ce construieşte Google
este practic o nouă platformă informaţională, care
ameninţă să mute totul pe web. Iar acolo, serviciile Google sunt
omniprezente: GMail surclasează orice serviciu de e-mail online oferind 2
GB de spaţiu de stocare fiecărui cont, Google News furnizează
ştiri recoltate din 4.500 de surse, Blogger găzduieşte peste un
milion de bloguri, Orkut adună alte câteva milioane de utilizatori dornici
de socializare... Şi încă multe altele, care se adaugă
motoarelor de căutare specializate (pentru cumpărături, servicii
locale, hărţi, imagini, grupuri de discuţii etc.) şi,
desigur, celui general, care răscoleşte prin cele peste opt miliarde
de pagini indexate. Cum toate acestea dispun de interfeţe de programare
(API) publice, mai rămâne doar ca un browser să le integreze pentru a
reduce PC-ul la o simplă componentă a unui web dominat de Google.
În faţa unui astfel de competitor, armele cele mai
redutabile ale Microsoft-ului sunt neputincioase. Un război al
preţurilor nu are sens, pentru că toate serviciile şi produsele
oferite de Google sunt gratuite, exceptând unul singur: publicitatea în
rezultatele căutărilor. Dar nici aici Google nu poate fi concurat,
pentru că sistemele sale de publicitate (sensibile la contextul
căutării) sunt automate şi preţurile se reglează de la
sine. Varianta finală, achiziţia, a fost luată în considerare de
Microsoft încă din toamna lui 2003 dar, chiar presupunând că Larry
Page şi Sergey Brin -- proprietarii de atunci -- ar fi fost dispuşi
să vândă, promotorii Windows-ului s-ar fi văzut în posesia unui
parc de circa un sfert de milion de servere rulând la unison Linux. Între timp
Google a devenit publică iar acţiunile ei costă peste 50 de
miliarde de dolari.
Până la urmă, războiul dintre Google şi
Microsoft este mai degrabă unul de natură culturală. Google este
considerată la ora actuală una dintre cele mai inovative companii IT
şi nu este deloc lipsit de importanţă faptul că cei circa
3.000 de angajaţi sunt încurajaţi să-şi dedice o zi pe
săptămână unor proiecte personale, să joace de două
ori pe săptămână hochei pe role în parcarea din faţa
sediului central, să mănânce gratuit la cantina internă, să
stea la discuţii pe holuri... Şi să adere la principiul de
conduită al companiei: "Don't be evil" (nu fi rău).
