În urmă cu câţiva ani, în cartierul meu a apărut un magazin de încălţăminte cu un nume care se voia măcar sugestiv, dacă nu chiar explicit: "Ieftinica". Magazinul n-a avut mare succes. Cum probabil chiria nu era chiar ieftinică, spaţiul a fost ocupat de o măcelărie. Nu e nevoie de prea multă ştiinţă economică pentru a concluziona că preţul scăzut este mai puţin important decât un raport preţ-calitate convenabil. Industria IT ne oferă însă o mulţime de exemple de succes bazate pe preţuri mici, în care calitatea modestă a produselor sau serviciilor a fost considerată de clienţi ca fiind suficientă şi nu puţine sunt cazurile în care un val de produse "good enough" au împins produsele de calitate ridicată în zone de nişă.
Aparatele de fotografiat digitale "point-and-shot" le-au lăsat pe cele cu film sau cu optică de calitate în zona profesioniştilor şi a pasionaţilor. Acelaşi fenomen se petrece acum în zona camerelor video, în care aparate simple şi ieftine de genul Flip Video cuceresc piaţa în defavoarea camerelor sofisticate de genul celor produse de Sony. Rezoluţia 640x480 la 30 de cadre pe secundă şi codarea MP4 este considerată de tot mai multă lume ca fiind "suficient de bună", în condiţiile în care preţurile coboară sub 200 de dolari. În zona muzicii, formatul MP3 a devenit omniprezent în pofida faptului că melomanii pretenţioşi consideră calitatea redării inacceptabilă, preferând CD-urile, formatele fără pierdere de calitate (cum ar fi FLAC) sau, în cazul puriştilor, vinilurile. Ciudat, nici măcar formatul Ogg de la Vorbis nu s-a bucurat de un succes notabil, deşi este liber de patente şi oferă o calitate mai bună decât MP3. Un studiu interesant făcut de profesorul Jonathan Berger de la Stanford pe parcursul ultimilor şase ani constată că tot mai mulţi studenţi la conservator ajung să prefere sunetul MP3 în faţa formatelor de înaltă fidelitate, mai ales pentru muzica rock. S-au obişnuit cu acest sunet şi, pentru ei, aşa trebuie să sune muzica.
La fel stau lucrurile şi în cazul multor aplicaţii software, începând cu Google SketchUp care, în ciuda simplităţii sale (sau poate tocmai datorită ei), câştigă tot mai mult teren în faţa unui produs mult mai puternic, cum este AutoCAD -- şi vorbim în acest caz de arhitecţi sau ingineri. Interesant este şi cazul aplicaţiilor de birotică "in the cloud", cum sunt Gmail, Google Docs sau Zoho. Evident, aceste aplicaţii au numeroase limitări faţă de produsele desktop consacrate, în frunte cu Microsoft Office, dar tot mai mulţi utilizatori le consideră suficient de bune pentru nevoile lor curente. Nu e vorba doar de preţ, ci şi de avantaje neglijate până acum, cum este accesul de pe orice computer şi siguranţa că documentele şi mesajele nu se vor pierde în cazul în care discul cedează sau laptopul este furat. Această veritabilă "Good enough revolution" (cum o numeşte Wired) determină producătorii să se adapteze şi să ofere alternative în acelaşi spirit -- vezi Project Dragonfly de la Autodesk sau viitorul Office 2010 de la Microsoft.
Însă cel mai nou succes al acestui val de "comodizare" îl reprezintă portabilele numite netbooks (sau "mini notes"). Analiştii consideră că această gamă de produse are un impact profund în toată industria IT, fiind de altfel sigurul segment al pieţei de PC-uri în care vânzările un crescut în prima jumătate a anului acesta. Cifrele sunt edificatoare: cele 13,5 milioane de unităţi vândute în aceste 6 luni reprezintă deja 22,5% din totalul portabilelor vândute (spre comparaţie, în primul semestru al anului trecut ele reprezentau sub 6 procente din total). Nu lipsită de interes este şi distribuţia geografică a acestei creşteri, în care Europa conduce cu o cotă a netbook-urilor de aproape 33% în al doilea trimestru al anului trecut, în vreme ce Japonia este ultima, cu doar 6 procente. O parte din explicaţia acestei explozii vine din implicarea marilor operatori de telefonie, care au început să ofere netbook-uri cu discounturi semnificative pentru clienţii care contractează abonamente de date, încercând astfel să-şi valorifice investiţiile în broadband (în special 3G). AT&T oferă, de exemplu, Acer Aspire One la 199$ (preţul de catalog fiind 630$) în condiţiile unui abonament de doi ani la 40 sau 60 de dolari pe lună (pentru 200 MB şi respectiv 5GB).
Trăgând linia, combinaţia formată de netbook cu aplicaţiile on-line şi conectivitatea duală (WiFi şi 3G) pare să fie o soluţie mobilă "suficient de bună" pentru tot mai mulţi utilizatori. Însă până la "ieftinica" mai avem de aşteptat abonamente de date mai convenabile.
