Succesul unei tehnologii vine în trei trepte. Prima este trecută atunci când oamenii încetează să o privească din perspectivă tehnică. Nu ne mai interesează cum funcţionează sistemul de televiziune, ne interesează doar utilitatea sa. A doua treaptă este ubicuitatea. Dar succesul este deplin atunci când tehnologia intră în sfera implicitului şi devine invizibilă. De exemplu Flash. Probabil că fiecare computer din lume este echipat cu un Flash Player dar puţini sunt cei care ştiu acest lucru.

Una dintre tehnologiile care se îndreaptă spre răspândirea globală se cheamă GPS. Probabil că opt oameni din zece identifică GPS-ul cu navigatorul auto, al nouălea nu ştie despre ce-i vorba iar al zecelea cunoaşte semnificaţia acronimului: Global Positioning System. Faptul că a trecut de prima fază a succesului reiese din faptul că foarte puţini sunt cei pe care-i interesează cum funcţionează. E vorba de o "constelaţie" de sateliţi orbitali (între 24 şi 32) care emit semnale ce permit receptoarelor GPS să-şi determine poziţia şi viteza. De aici încep detaliile. Teoretic, semnalele de la trei sateliţi ar fi suficiente, însă intervine un parametru foarte sensibil: timpul. Determinarea distanţei receptorului faţă de un satelit se face pe baza diferenţei de timp dintre emisie şi recepţie. Fiind vorba de viteza luminii, orice imprecizie induce erori majore, motiv pentru care receptoarele "ascultă" semnale de la cel puţin patru sateliţi. De aici încolo încep matematicile.

Până aici am vorbit despre GPS ca despre o tehnologie, deşi denumirea generică a acesteia este GNSS (Global Navigation Satellite System). De fapt, ceea ce folosim este un serviciu numit Navstar GPS, dezvoltat de Departamentul Apărării din Statele Unite. Oarecum similar cu internetul, sistemul GPS a devenit un serviciu public, care poate fi folosit de oricine -- există însă anumite limite, dincolo de care uzul este exclusiv militar. Spre deosebire de internet, administrarea revine forţelor aeriene americane iar costurile sunt acoperite de guvernul SUA. Problema este că aceste costuri sunt imense iar U.S. Air Force se pare că nu mai reuşeşte să le facă faţă. Un raport publicat recent de GAO (U.S. Government Accountability Office -- un organism independent care supervizează eficienţa cu care sunt folosiţi banii publici) exprimă dubii privind şansele administratorilor sistemului de a înlocui în timp util sateliţii vechi şi deja uzaţi. Conform aceluiaşi raport, există posibilitatea ca anul viitor, pe măsură ce vechii sateliţi vor începe să cedeze, sistemul să nu mai poată furniza serviciul fără întrerupere şi la nivelul normal. Problemele care ar surveni în acest caz ar fi extrem de serioase, mai ales dacă ţinem seama că alternativele sunt limitate. Sistemul rusesc GLONASS nu funcţionează încă la întreaga capacitate şi nu este complet compatibil cu Navstar. Dincolo de aspectele militare, e suficient să ne gândim că întregul sistem de telefonie celulară CDMA se bazează pe mărcile de timp emise de GPS. Sistemul european Galileo va fi finalizat abia în 2013, iar probleme sistemului american cu siguranţă îi va determina pe adversarii acestuia să-şi reconsidere poziţiile.

Cu siguranţă, indisponibilitatea sistemului GPS ar pune în mare dificultate numeroase domenii, începând cu transporturile navale şi aeriene. Ce am pierde noi, utilizatorii obişnuiţi, în afară navigatoarele auto? Probabil şansa de a beneficia mai devreme de o întreagă pleiadă de aplicaţii pe care previzibila răspândire a receptoarelor GPS ni le promite. De exemplu, GPS Tour este un gen de aplicaţie care furnizează printr-un dispozitiv mobil informaţii şi prezentări multimedia pre-înregistrate, în funcţie de locaţia utilizatorului. Posibilităţi interesante se deschid însă la intersecţia dintre sistemul de poziţionare şi web. Un proiect (încă în fază incipientă) este WikiGPS, care intenţionează să aducă în ecuaţie colaborarea pe baza locaţiei, de la simpla semnalare a unui blocaj de trafic până la sisteme sociale similare cu "hospitality exchange". Reţele de socializare extinse în lumea reală există deja, însă determinare locaţiei pe baza unui sistem GPS le-ar aduce un plus de atractivitate (cele actuale utilizează de obicei localizarea prin triangulaţie GSM). Ne putem imagina multe altele.

Chiar dacă Navstar GPS va trece printr-un moment mai dificil, tehnologiile de localizare vor continua să câştige popularitate iar apariţia unor sisteme alternative sau complementare le va asigura în curând ubicuitatea.