Nu mai e o noutate: a apărut primul "telefon" mobil echipat cu Android, sistemul de operare dezvoltat de Google peste nucleul de Linux. Nu este nici măcar o surpriză, prototipul fiind prezentat cu mult timp în urmă. Ce este oarecum special e brandingul. Speculaţiile din urmă cu vreo doi ani vorbeau de GooglePhone sau GPhone dar, după ce a devenit clar că Google nu se va implica în producerea de hardware, cei interesaţi au ghicit că producătorul echipamentului va fi compania taiwaneză HTC, aşa că s-a vorbit despre un legendar HTC Dream. Până la urmă, pe aparat scrie T-Mobile G1, unde T-Mobile este operatorul (al patrulea de pe piaţa americană, după AT&T, Verizon şi Sprint) iar pentru "G" nu avem decât un candidat.

Teoretic, Google putea să nu fie deloc implicat în proiect -- Android este open source, aşa că îl poate folosi orice producător, fără să aibă nevoie de nici o aprobare -- însă este de presupus că gigantul a colaborat strâns cu fabricantul pentru a obţine un produs care, în viziunea mea, îşi propune mai degrabă să demonstreze posibilităţile softului decât să devină un mare succes comercial. Pe de altă parte, Google este un brand care "se vinde bine", aşa că marketingul nu-l putea rata. Nu întâmplător, Larry Page şi Sergey Brin au fost prezenţi la conferinţa de lansare şi chiar au venit într-un mod destul excentric, pe role, subliniind că n-ar fi putut să facă asta (de pildă să răspundă la e-mail-uri "din mers") cu un laptop. Cel puţin nu la fel de comod. Dar este important de notat că termenul de comparaţie pentru acest smartphone nu a fost un alt telefon sau PDA, ci un computer.

Însă, fie şi implicit, există un etalon cu care G1 este inevitabil comparat: iPhone. Chiar dacă la o primă privire comparaţia este favorabilă produsului de la Apple (măcar din perspectiva designului), este dincolo de orice îndoială că G1 beneficiază astfel, indirect, de toată voga stârnită de iPhone. Dincolo de aspect şi de detalii constructive (de pildă, prezenţa tastaturii fizice la G1, care oferă un confort sporit cu preţul grosimii şi al greutăţii suplimentare), există asemănări şi deosebiri între cele două produse. La capitolul asemănări, putem începe cu legarea de o anumită reţea (AT&T pentru iPhone, T-Mobile pentru G1), oarecum obligatorie pentru a aduce la preţuri acceptabile pentru nişte produse care fac, totuşi, pionierat în domeniu. Astfel, G1 poate porni de la doar 179$ (cu 20 mai puţin decât iPhone), faţă de cei 399$ ceruţi pentru un aparat fără abonament. Ambele aparate dispun de suportul unor servicii web: Apple iTunes şi respectiv Amazon MP3 Store pentru muzică, MobileMe şi respectiv Google Apps pentru sincronizare şi aplicaţii web. Pe de altă parte, ambele aparate sunt echipate cu sisteme de operare de tip Unix şi oferă terţelor părţi posibilitatea de a dezvolta şi comercializa aplicaţii, prin iPhone App Store şi respectiv Android Store. Dar aici intervine o deosebire fundamentală, cea care plasează cele două produse în lumi paralele.

Pe de-o parte, Apple este un univers închis. Jobs şi oamenii săi vor să controleze fiecare aspect al produselor pe care-şi pun brandul. Aşa a fost dintotdeauna şi aşa este şi în cazul iPhone şi a aplicaţiilor dezvoltate de terţi pentru acesta. Înainte de a apărea în App Store, orice produs trebuie să treacă printr-un destul de abscons proces de aprobare. Pe de altă parte, Android este total deschis, astfel încât terţi proiectanţi pot nu doar să dezvolte aplicaţii, dar pot chiar să modifice sistemul. Spre deosebire de App Store, care este unica sursă autorizată de aplicaţii pentru iPhone, Android Store este mai degrabă un simplu catalog de prezentare, pentru că ceea ce-şi doreşte Google este o piaţă de aplicaţii liberă, de care să beneficieze toţi utilizatorii aparatelor echipate cu Android. Nu pot să nu remarc similarităţi cu istoria Mac-urilor în competiţia cu PC-urile de tip IBM echipate cu soft-uri Microsoft. Este foarte probabil că aplicaţiile pentru iPhone vor fi mai bune, mai sigure, mai frumoase. Dar sunt convins că aplicaţiile pentru Android vor fi mult mai multe iar printre nenumărate gunoaie se vor găsi şi perle.

Până la urmă, este că e foarte bine ca Apple să aibă un competitor puternic şi este din nou bine că web-ul mobil a prins aripi. Asus a lansat zilele acestea Eee cu conectivitate telefonică, Nokia a cumpărat cu totul Symbian şi intenţionează să-l facă open source, dar cochetează cu Linux (Maemo). Mai devreme sau mai târziu, competiţia ne va pune tuturor web-ul în buzunar.