Redactorii revistei Wired au avut ingenioasa idee ca, la un număr aniversar, să-şi imagineze cum ar fi arătat copertele revistei cu ocazia unor evenimente epocale din istoria tehnologică a omenirii. Primul număr imaginar, datat ianuarie 3500 î.Ch., poartă marele titlu Roata, cu subtitlul Pregătiţi-vă pentru moartea distanţei.

Desigur, nici roata, nici telefonul, radioul sau televiziunea n-au reuşit să anuleze distanţa. Internetul este însă aproape. În marea Reţea, localizarea geografică este irelevantă aşa încât nu trebuie să mergi neapărat la cafenea, în piaţa publică sau în Hyde Park pentru a-ţi găsi parteneri de discuţie cu care să-ţi confrunţi ideile. Printre altele, Internetul este un imens spaţiu public în care dezbaterile savante, discuţiile aprinse şi simpla trăncăneală şi-au găsit în mod firesc locul. Termenul generic care s-a consacrat pentru a desemna spaţiul virtual destinat discuţiilor în grup este forum.

Tehnologic vorbind, există diverse modalităţi de implementare a unui forum virtual. Cea mai simplă este probabil lista de discuţii prin e-mail (mailing list), care se bazează pe un program specializat care distribuie toate mesajele destinate listei către toţi abonaţii listei. Cum această variantă este oarecum intruzivă, este de regulă preferată când numărul participanţilor este mic iar tematica este clar precizată.

O altă tehnologie o reprezintă grupurile de ştiri (newsgroups). Un soi de avizier electronic distribuit global, printr-un mecanism care asigură sincronizarea permanentă a serverelor care găzduiesc serviciul. Accesul la mesaje se face prin programe specializate iar avantajul este că mesajele se pot filtra on-line şi pot fi descărcate local doar cele considerate relevante.

În fine, forumurile pe web sunt cele mai noi, mai moderne şi mai uşor de utilizat. Este însă de remarcat că tehnologiile tind să se întrepătrundă, astfel încât adesea utilizatorii pot opta să primească prin e-mail mesaje postate în grupuri de ştiri şi forumuri web, sau pot consulta pe web grupurile de ştiri şi arhivele listelor de e-mail.

Istoric vorbind, grupurile de ştiri au apărut primele (prin 1980) iar reţeaua care le găzduia s-a numit Usenet. Rolul lor a fost de a asigura un mecanism de informare global pentru utilizatorii Internetului timpuriu -- în general universitari, cercetători şi studenţi. S-a creat o ierarhie de domenii tematice, dominată iniţial de cele dedicate computerelor (comp) şi apoi, pe măsură ce accesul s-a extins, de ierarhia alternativă (alt). Succesul multor proiecte ştiinţifice sau tehnologice este legat de reţeaua Usenet, cel mai celebru fiind fără îndoială Linux. Tot reţeaua de newsgroup-uri este spaţiul în care s-au dezvoltat primele "comunităţi virtuale" -- unul dintre fenomenele sociologice importante pe care Internetul le-a generat.

Însă dezvoltarea forumurilor virtuale se datorează în mare măsură BBS-urilor -- un soi de aviziere electronice găzduite de computere nepretenţioase, accesibile pe linie telefonică -- care au fost extrem de populare la sfârşitul anilor 80, când accesul public la Internet încă nu luase avânt. Un loc aparte în istoria forumurilor virtuale îl ocupă sistemul The WELL, creat la San Francisco în aceeaşi perioadă. Pornit iniţial ca un imens BBS, The WELL era de fapt un forum diversificat în numeroase grupuri de discuţii tematice, numite "conferinţe". Calitatea participanţilor şi, implicit, calitatea discuţiilor purtate aici au impus un model care s-a perpetuat apoi. De fapt, aici s-a cristalizat o anumită cultură a dezbaterii în spaţiul public virtual.

Tematicile forumurilor sunt de o diversitate nelimitată. De la cele dedicate unor domenii ştiinţifice sau grupuri profesionale până la bârfe pe seama unei vedete de cinema, de la dezbateri despre probleme globale până la cele mai diverse hobby-uri. Politica şi sportul sunt bine reprezentate. Un rol aparte îl au forumurile dedicate utilizatorilor anumitor tehnologii sau produse, deoarece adesea ele reprezintă o sursă inepuizabilă de expertiză tehnică şi chiar consultanţă gratuită.

Forumurile virtuale încep să fie tot mai des utilizate de către administraţiile din diverse ţări (în special Canada, Marea Britanie, Danemarca şi Australia) ca instrument de relaţii publice. Dialogul direct cu cetăţenii poate aduce idei valoroase şi expertiză pe domenii specializate, poate releva curente de opinie, poate creşte transparenţa proceselor decizionale şi poate permite o implicare mai directă a cetăţenilor în viaţa publică.