În fine, celebrul "laptop de 100$" (modelul XO, mai precis) a intrat în producţie la uzinele companiei taiwaneze Quanta -- cel mai mare producător de portabile din lume -- pentru a onora o primă comandă de 100.000 de unităţi din partea Laboratorio Tecnológico del Uruguay, o organizaţie guvernamentală care desfăşoară un proiect de mare amploare în domeniul educaţiei şi comunicaţiilor. Mai mult, oficialităţile din Uruguay s-au angajat să mai cumpere încă 300.000 de bucăţi până în 2009, astfel încât toţi elevii să dispună de aceste unelte educaţionale.

Poate că această ştire să pară modestă, dacă ţinem seama că profesorul Nicholas Negroponte -- iniţiatorul proiectului OLPC (One Laptop Per Child) -- estima în urmă cu câţiva ani o producţie de ordinul sutelor de milioane. În plus, pentru a beneficia de avantajele producţiei de masă, intrarea în fabricaţie ar fi trebuit să pornească de la un nivel de circa 3 milioane de unităţi. Faptul că o astfel de comandă nu a venit este una dintre cauzele care au determinat creşterea preţului la 188 de dolari, celelalte fiind scumpirea unor materiale şi decizia de a utiliza componente mai puternice. Totuşi, realizarea este remarcabilă, salvând un proiect excepţional din perspectivă tehnologică prin posibilitatea de a-şi demonstra potenţialul în condiţiile unui proiect de anvergură.

Cum se explică diferenţa de câteva ordine de mărime dintre estimări şi realizări? Prima cauză este mai degrabă de ordin politic iar Negroponte şi colegii săi au avut ocazia să constate că de la "angajamentele solemne" ale politicienilor (care nu costă nimic) şi până la comenzi concrete e o cale foarte lungă. Teama de schimbare este un alt factor important, împărtăşit de birocraţiile de pretutindeni. Schimbarea (mai ales una la scară mare) implică şi un risc, pe care foarte puţini funcţionari sunt dispuşi să şi-l asume. Aşa să face că dintre cele şase "înţelegeri ferme" pentru câte un milion de XO cu Argentina, Brazilia, Libia, Nigeria, Pakistan şi Thailanda nu s-a materializat nici una (Thailanda are însă scuza unei lovituri de stat ce a îndepărtat guvernul care s-a angajat în proiect).

A doua cauză a relativului insucces al proiectului OLPC este de ordin comercial -- ceea ce poate părea ciudat având în vedere că este vorba de o iniţiativă non-profit. Istoria este interesantă şi porneşte chiar de la primul e-mail pe care l-a trimis Negroponte după ce i-a încolţit ideea: adresantul era vechiul său prieten Hector Ruiz, CEO la Advanced Micro Devices, pe care ideea l-a entuziasmat iar rezultatul a fost că AMD a fost primul partener al OLPC şi furnizorul procesoarelor. S-au adăugat apoi Google şi RedHat, care a croit o distribuţie specială de Linux ce echipează laptop-urile. S-au adăugat şi alte companii importante, dar este cert că o asociere AMD-Google-RedHat reprezenta o ameninţare directă pentru Intel şi Microsoft, care au devenit imediat cei mai mari adversari ai proiectului. Primele reacţii au vizat ridiculizarea proiectului şi intoxicarea presei, însă lucrurile nu s-au oprit aici. Intel -- care nu este un producător de computere -- a lansat un produs concurent, Classmate, pe care l-a echipat cu propriul procesor Celeron M, capabil să ruleze nu doar Linux ci şi o versiune redusă de Windows XP furnizată de Microsoft. Deşi mai scump (cca. 250$) şi mai puţin adaptat pentru educaţie, Intel l-a promovat agresiv ca alternativă "serioasă" la XO, adesea chiar în ţările deja angajate în proiectul OLPC (de pildă în Nigeria şi Libia). Negroponte s-a înfuriat şi a acuzat pe Intel că vinde Classmate sub preţul de producţie pentru a submina proiectul OLPC iar poziţiile păreau să fie ireconciliabile. Microsoft a început să distribuie în ţările în curs de dezvoltare vizate de OLPC un pachet cuprinzând Windows, MS Office (Student Edition) şi programe educaţionale la preţul de 3 dolari, creând astfel o presiune suplimentară. În plus, diverşi alţi producători au început să fie interesaţi de această imensă piaţă potenţială, lansând noi modele cu preţuri atractive (Asus Eee PC fiind un bun exemplu).

Şi totuşi, în iulie 2007 apele s-au liniştit iar Intel s-a alăturat coaliţiei care susţine OLPC. Schimbare de atitudine provine din iniţiativa OLPC de a produce şi servere de back-up şi suport pentru XO care să fie distribuite şcolilor, iar acestea vor fi bazate, desigur, pe componente Intel. În plus, înţelegerea prevede ca softurile pentru Classmate să ruleze şi pe XO şi viceversa, de unde se poate deduce că Intel va merge pe Linux. Cineva nu prea se va bucura...