|
| |
Jocul măştilor
|
| |
De 14 luni, un blog numit "Jurnalul secret al lui Steve Jobs" atrage sute de mii de cititori si starneste numeroase speculatii privind adevarata identitate a autorului. Pana la urma, ceea ce l-a dat de gol a fost tocmai blogul semnat cu numele sau real. Stilul e omul.
|
Mircea Sârbu
|
De ce mulţi oameni nu
semnează în internet cu numele lor real? Iată un subiect care
a stârnit multe dezbateri, atât în forumuri publice
virtuale cât şi în medii mult mai academice. Opiniile pe
care le-am întâlnit variază de la condamnarea tranşantă
a anonimatului sau a folosirii pseudonimelor (fără prea multă
grijă în a distinge între cele două situaţii) până
la acceptarea jocului identităţilor ca fiind oarecum specific
mediului virtual, unde chiar şi numele real din cartea de identitate
este tratat de partenerii de conversaţie tot ca un "nickname",
ca o poreclă. În ce mă priveşte, mă încântă
acest joc al măştilor, în care corporalitatea fiind eludată
-- şi, odată cu ea, toate formele comunicării non-verbale --
persoana ajunge să fie definită exclusiv prin ideile şi stilul
exprimării. Desigur, ascunderea în spatele anonimatului sau a
unei false identităţi pentru a vehicula injurii sau calomnii este
la fel de condamnabilă ca oriunde altundeva, însă
pseudonimele din net nu sunt, de obicei, nici false identităţi şi
nici anonimat, ci tind să se comporte ca nişte branduri, ca nişte
mărci mai uşor de reţinut şi chiar mai expresive decât un
nume. Avatarul (simbolul grafic asociat unui utilizator în
multe spaţii publice) contribuie şi el la crearea unei identităţi
pe care persoana din spatele ei nu doar că şi-o asumă, ci chiar
doreşte s-o afirme, să-i confere o anume coerenţă.
Mai este, desigur,
imensa tentaţie a internetului ca spaţiu al experimentului şi al
jocului. Istoria reţelei este bogată în poveşti bazate pe
identităţi alunecoase. Prin 1995 a apărut în grupurile de
discuţii găzduite de revista Wired un personaj care semna Marshall
McLuhan şi care dezvolta un discurs în spiritul şi în
stilul gânditorului canadian (care a încetat din viaţă
în 1980), atât de spumos încât redactorul şef
al prestigioasei reviste i-a luat un interviu, fără însă a-i
afla niciodată adevărata identitate. Anul trecut a stârnit
senzaţie povestea "fetei singuratice" (lonelygirl15) care-şi
zicea Bree în celebra serie de filme postate pe YouTube,
atrăgând sute de mii de spectatori. Până la urmă,
identitatea ei şi a creatorilor acestui inedit happening a ieşit la
lumină, datorită perseverenţei unui grup de internauţi, care la
rândul lor s-au jucat de-a detectivii în reţea.
Însă cea mai
recentă istorie din această zonă se referă la un blog numit
"Jurnalul secret al lui Steve Jobs", care devenit unul din
punctele de atracţie ale blogosferei pentru mulţi dintre pasionaţii
noilor tehnologii, indiferent dacă erau sau fanii companiei Apple.
Deşi ilustrat cu poza datele biografice ale şefului companiei
Apple, adresa din internet -- fakesteve.blogspot.com -- era un
indiciu clar că este vorba de o pastişă. Şi totuşi, stilul şi
detaliile privind compania din Cupertino şi industria IT în
general, i-a îndemnat pe mulţi să creadă că e vorba de un
personaj influent, poate chiar Steve Jobs în persoană... În
ultima lună, blogul a avut peste 700.000 de vizitatori iar autorul
primea circa 50 de mesaje pe zi. Mai mult, blogul (în esenţă
o satiră) a ajuns să fie referit de publicaţii cât se poate
de serioase, cum ar fi BusinessWeek, Forbes, Der Spiegel sau CNET,
iar Business2.0 l-a considerat pe pretinsul Jobs printre "Cei 50
care contează acum".
Valul de speculaţii
privind adevărata identitate a enigmaticului personaj s-a oprit doar
pe 5 august, când Brad Stone -- corespondent al ziarului New
York Times -- a reuşit să-l identifice pe falsul Steve în
persoana lui Daniel Lyons, redactor principal pe domeniul tehnologiei
la revista Forbes. Lyons este şi autor a două cărţi de ficţiune,
experienţa sa atât scriitoricească fiindu-i cu siguranţă de
folos în imitarea stilului savuros al şefului de la Apple.
Blogul a fost în funcţiune mai mult de un an iar printre
cititorii săi s-au numărat multe nume mari ale industriei, printre
care şi Bill Gates şi chiar adevăratul Jobs, care a recunoscut că
l-a găsit chiar amuzant. Falsul Steve mărturiseşte că a încercat
să abandoneze jocul, dar numeroşi cititori îi cereau să
continue şi a devenit îngrijorat când chiar editorul
revistei Forbes, Richard Karlgaard, a intrat în jocul
speculaţiilor, angajându-se chiar să ofere cel mai scump
model de iPod primului care-l va identifica pe autorul blogului. Când
a aflat despre cine e vorba, a declarat: "Cred că este cea mai
strălucită caricatură a unei părţi importante a culturii
americane. Suntem mândrii că este unul de-ai noştri". Mai
mult, blogul va continua şi va fi găzduit de Forbes.com.
|
|
(Publicat în
Business Magazin
-
august
2007)
|
| |
Copyright ©
2007
Mircea Sârbu
|
|