În urmă cu vreo zece ani am petrecut câteva zile la Seattle şi, cu această ocazie, nişte prieteni care lucrau la Microsoft m-au invitat să-i vizitez în campusul din Redmond. O astfel de ocazie nu se ratează, aşa că am avut şansa să simt atmosfera din birourile celui mai mare producător de software de pe planetă. Exista însă în campus şi un magazin de unde angajaţii şi invitaţii puteau să cumpere produse Microsoft la preţuri speciale, aşa că am cumpărat pentru câţiva dolari ultimele ediţii pentru Macintosh ale enciclopediei Encarta şi ale resurselor adiţionale Bookshelf. Un cadou minunat pentru fiica mea, de care însă s-a bucurat întreaga familie.

În scurt timp, Encarta a devenit referinţa supremă în casă şi am constatat că toate celelalte enciclopedii şi dicţionare (cu excepţia DEX-ului) au devenit dintr-o dată desuete. Zeci de volume tipărite încăpeau acum pe un singur disc de plastic, cu avantajul major al căutărilor sofisticate, al referinţelor "la un clic distanţă", al materialelor multimedia şi a multor instrumente atractive şi utile. Nu este întâmplător că enciclopediile şi dicţionarele au fost primele "cărţi" care s-au impus în format digital, detronându-şi echivalentele tipărite. Practic, Encarta a scos de pe piaţă toate enciclopediile pe care şi-a bazat conţinutul -- Funk & Wagnalls, Collier's şi New Merit Scholar's Encyclopedia -- şi a forţat editura Fundaţia Benton să vândă faimoasa Britannica, care nici ea nu se simţea prea bine.

Însă epoca enciclopediilor pe CD sau DVD a apus şi ea. Poate că experienţa mea cu Encarta explică unul dintre motive: Apple a schimbat procesorul, apoi a schimbat sistemul de operare şi pentru a consulta CD-ul trebuia încărcat vechiul System 7, apoi totul a devenit prea complicat şi am renunţat (Microsoft nu a mai produs variante pentru Mac). Probabil că şi utilizatorii de Windows au păţit acelaşi lucru, pentru că atât Encarta cât şi Windows au evoluat mereu. Însă mai important a fost avansul infrastructurii de comunicaţii, astfel încât conexiunea broadband la internet a devenit comună iar enciclopediile şi-au mutat pe rând conţinutul în web. Deşi experienţa multimedia încă nu o poate egala pe cea furnizată de DVD, varianta web are avantajul accesibilităţii şi posibilitatea de a adăuga mereu informaţii noi. Dezavantajul evident îl reprezintă posibilităţile limitate de a obţine venituri şi se pare că diversele soluţii încercate nu au dat rezultatele scontate. Varianta abonamentului a fost încercată de Britannica OnLine, care acum oferă gratuit un conţinut minimal şi serviciu plătit pentru accesul la conţinutul complet. Condiţionarea accesului de achiziţionarea variantei pe suport nu mai este acceptabilă iar publicitatea nu pare foarte potrivită în acest context.

Însă a intervenit ceva care a dat peste cap socotelile legate de monetizarea enciclopediilor pe web. Se numeşte Wikipedia, este rezultatul contribuţiilor aduse de mii de voluntari şi nu doar că accesul este complet gratuit, dar întregul conţinut este acoperit de o licenţă publică (GNU Free Documentation License) care conferă publicului dreptul de a folosi materialul în orice scop -- de la realizarea unor prezentări şcolare până la tipărirea în scop comercial. În plus, este şi chestiune cantitativă: Wikipedia se apropie de 3 milioane de articole în limba engleză, în vreme ce Britannica Online are 120.000 de articole iar Encarta are circa 42.000. Mai există apoi proiectele adiţionale precum Wiktionary (dicţionare), Wikinews (ştiri), Wikiquotes (citate), Wikimedia Commons (materiale multimedia) şi diverse altele, toate funcţionând sub acelaşi regim. Mai mult, Wikipedia şi proiectele conexe trăiesc în limbi dintre cele mai diverse, de la latină până la esperanto (Wikipedia în limba română are circa 123.000 de articole). Iar "trăiesc" nu este o figură de stil, pentru că Wikipedia este cu adevărat o resursă vie, a cărei existenţă este documentată în zona mai puţin vizibilă din spatele paginilor. Modelul contribuţiilor publice a fost încercat şi de Encarta şi de Britannica, însă interpunerea unui redactor profesionist care să asigure acurateţea informaţiei a ţinut voluntarii la distanţă, la fel ca şi reţinerea acestora de a contribui la produse comerciale.

În faţa unui astfel de competitor este aproape imposibil de luptat iar în mesajul prin care Microsoft a anunţat abandonarea produsului Encarta în toate întrupările sale admite că modul în care publicul caută şi consumă informaţie s-a schimbat. Nu e greu de identificat Wikipedia în spatele acestei schimbări.