O privire asupra statisticile ne arată că Uniunea Europeană este la ora actuală cea mai mare economie din lume, cu un PIB cumulat de aproape 15 mii de miliarde de dolari. La mică distanţă se află Statele Unite, însă repartiţia pe cap de locuitor este ceva mai bună la americani, care are o populaţie mai mică. Chiar dacă cifrele pot fi considerate grosiere, ele exprimă o realitate pe care o putem vedea cu ochiul liber: pentru aproape toate ramurile economice, companiile europene concurează de la egal la egal cu cele americane. Poate exemplul cel mai ilustrativ este Boeing versus Airbus, dar există numeroase altele de aceeaşi factură. Şi totuşi, există cel puţin un domeniu în care decalajul dintre cele două puteri este semnificativ: sectorul IT (nu putem include aici comunicaţiile, deoarece aici situaţia este mai echilibrată). Însă dacă restrângem discuţia la software, dominaţia americană este aproape totală.

Dintre cele mai mari 20 de companii de software din lume doar trei sunt din Europa, dar veniturile lor cumulate nu depăşesc o zecime din veniturile companiilor americane din acest top. De fapt, doar compania germană SAP AG intră în categoria "greilor", fiind lider de piaţă în domeniul aplicaţiilor ERP (Enterprise Resource Planning) şi CRM (Customer Relationship Management) şi a treia companie independentă de software din lume din perspectiva veniturilor (deşi este discutabil în ce măsură SAP mai poate fi considerată o companie europeană). Desigur, dacă ne focalizăm asupra marilor companii pierdem din vedere imaginea de ansamblu. Producţia de software nu se rezumă la aplicaţii "la pachet" ci include -- cu o pondere destul de importantă -- şi softurile produse "in house" sau dezvoltate la comandă, precum şi o serie de servicii adiacente. Acest domeniu este greu de cuprins în statistici, dar se poate estima că lucrurile se petrec cam la fel pe ambele maluri ale Atlanticului. Ar mai fi şi zona serviciilor web, unde din nou Statele Unite domină categoric.

Cum se explică acest decalaj? Mai întâi sunt câteva motive de ordin istoric. La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, Anglia se afla într-un uşor avantaj tehnologic în domeniul computerelor, care însă n-a fost fructificat în plan comercial. Ca exemplul, Colossus (primul computer electronic programabil, care a fost folosit pentru spargerea codurilor germane) a fost considerat atât de secret, încât Churchill a ordonat să fie descompus în "bucăţi nu mai mari decât pumnul", planurile au fost arse chiar de autorul lor, Tommy Flowers, iar primele informaţii relevante au devenit publice abia după 25 de ani. În schimb, americanii au transpus în produse comerciale tehnologiile dezvoltate în scop militar, ajungând în scurt timp să domine piaţa. Însă probabil mult mai importantă a fost dinamica pieţei libere americane şi spiritul antreprenorial foarte curajos, care au făcut posibilă revoluţia computerelor personale şi apoi a internetului comercial. Au mai contat cu piaţa unică imensă (spre care Europa abia acum se îndreaptă), atragerea specialiştilor de vârf (mulţi dintre ei din Europa), cumpărarea companiilor concurente cu tehnologii inovatoare şi, cu siguranţă, modelul american de colaborare tehnologică între sectorul militar, cel academic şi cel comercial (care a facilitat finanţări generoase).

Mai poate recupera Europa unită decalajul? Este destul de clar că în absenţa unor politici la nivelul UE, cursul actual va continua în sensul creşterii ponderii softurilor de provenienţă americană, ceea ce se traduce nu numai în costul importurilor, ci şi într-o dependenţă tehnologică şi chiar comercială. Principalul avantaj al Europei îl reprezintă specialiştii foarte bine pregătiţi, dar foarte adesea aceştia preferă să traverseze oceanul în căutarea oportunităţilor pe care le oferă industria software americană. Pe de altă parte, Uniunea Europeană nu are pârghiile pentru a impune o politică unitară la nivelul statelor membre, aşa că singura cale este deocamdată puterea exemplului propriu. Cu alte cuvinte, speranţa este ca politicile IT pe care birocraţia europeană de aplică în interior să contamineze statele membre, fie prin persuasiune, fie prin nevoia de comunicare la nivelul administraţiilor. Lectura numeroaselor documente oficiale privind aceste politici este plicticoasă, dar ideea principală e clară: deschiderea -- standarde publice, formate deschise şi software open source. Miza este de a crea o piaţă competitivă în care să aibă loc şi companiile europene.