Cred că foarte puţină lume ştie că în ultima zi a lunii martie s-a desfăşurat un eveniment mondial numit Document Freedom Day (DFD). În România, denumirea adoptată a fost Ziua Eliberării Documentelor şi opinia mea a fost că această versiune are o nuanţă oarecum mai agresivă. Însă, dincolo de cuvinte, iniţiativa are sens şi merită atenţie. S-ar putea crede că e doar un ecou al unor confruntări de piaţă şi că îi priveşte doar pe specialişti, aşa că desfăşurarea în stradă şi alte spaţii publice a fost o risipă inutilă de muniţie propagandistică. Dar nu e deloc aşa: libertatea documentelor ne priveşte pe toţi cei care folosim astăzi computere şi are în vedere ziua de mâine. Ce s-ar întâmpla dacă peste câţiva ani nu vom mai putea deschide documentele care s-au adunat în timp, fie ele simple texte, foi de calcul, prezentări multimedia, colecţii de poze (cele de la nuntă, de pildă), înregistrări audio sau video? Credeţi că e imposibil? Mie mi s-a întâmplat şi, deşi nu era vorba de lucruri importante, am trăit o mică spaimă: oare aşa se va întâmpla şi cu cele pe care le deţin astăzi?

Şi nu e vorba doar de un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, ci şi de ziua de azi. Ce garanţie am că un document într-un format proprietar pe care-l trimit prin e-mail unui partener de afaceri va putea fi deschis la destinaţie? Şi ce se va întâmpla cu acest document când firma care deţine detaliile formatului va ieşi din business sau nu-l va mai include în versiuni viitoare ale programelor? Sau dacă unele brevete care ţin de formatele respective vor fi contestate iar producătorul va pierde dreptul de a le mai folosi? Pe de altă parte, nu-mi pot permite să-l oblig pe corespondentul meu să cumpere un anumit software ca să poată să vadă sau să editeze documentele pe care i le trimit. Când este vorba de companii mari sau de administraţia publică, lucrurile se complică deoarece postura de "client captiv" nu este deloc agreabilă. Ideea campaniei DFD este că formatele bazate pe standarde deschise, publice, reprezintă o garanţie că documentele pe care le creăm sau le deţinem vor avea viaţă lungă. Şi, până la urmă, suportul standardelor publice nu trebuie să se rezume la formate de documente, ci la numeroase alte aspecte ale tehnologiilor. Faptul că internetul funcţionează şi ne este accesibil tuturor se datorează în mare măsură faptului că se bazează pe standarde deschise.

Aplicaţie practică: proiectul eRomânia implică o pleiadă se situri cu caracter informativ sau aplicativ (servicii) care să faciliteze interacţiunea dintre diferitele instituţii ale administraţiei publice precum şi între acestea şi cetăţeni. E vorba de un proiect gigantic şi care va costa o mulţime de bani (cam o jumătate de miliard de euro până în 2013). Mi-am mărturisit mai demult scepticismul cu privire la astfel de iniţiative colosale, mai ales când sunt gestionate de stat, dar deocamdată pornesc de la premiza că banii alocaţi vor produce ceva util. Dacă aceste situri şi conţinutul lor nu vor fi realizate pe baza standardelor deschise şi nu vor furniza interfeţe publice pentru cea mai mare parte a serviciilor, nu doar că întreţinerea va fi costisitoare, dar şi o bună parte din obiectivele enunţate ("unitatea de măsură a performanței e-România este timpul cetăţeanului" se spune în comunicatul MCSI) vor fi compromise. Pe de alte parte, conţinutul şi programele realizate pe bani publici ar trebui să fie furnizate sub licenţe publice cât mai permisive, aşa cum procedează şi Uniunea Europeană (de pildă situl OSOR.eu).

Exemple care să pună în evidenţă beneficiile unei abordări cât mai deschise sunt nenumărate, începând de la schimburile de date în formate XML bine definite şi până la furnizarea de date primare prin interfeţe de programare publice. De pildă, datele obţinute la ultimul recensământ ar putea fi să fie disponibile în formate standardizate, astfel încât să poată fi valorificate de către firme sau instituţii prin formule de prezentare specializate (mashup), în combinaţie cu alte date din surse publice sau private. Documentele PDF nu sunt de nici un folos într-un astfel de scenariu. Atât administraţia americană cât şi cea britanică furnizează online date primare (raw data) cu intenţia explicită ca acestea să fie utilizate şi valorificate de sectorul privat.

Cu ocazia Document Freedom Day, un grup de iniţiativă a lansat o scrisoare deschisă cu valoare de manifest pentru abordarea proiectelor de eGovernment (în special eRomânia) pe baza standardelor publice şi în spiritul deschiderii. Are ecou, dar rămâne de văzut dacă va avea şi urmări.