Termenul "digital divide" a fost folosit foarte mult în
ultimii ani, cel mai adesea într-un context sociologic. Evident, într-o
anumită societate -- de exemplu într-o ţară precum România --
accesul la tehnologiile informatice este inegal. Pe de-o parte sunt cei care
au, iar pe de alta ce care n-au -- "have and havenot". Nu trebuie să fi
sociolog ca să constaţi că accesul la computere depinde într-o
mare măsură de statutul social şi de nivelul veniturilor,
că este mult mai ridicat la oraş decât în mediul rural şi
că vârsta are un cuvânt greu de spus. Problema este că cei care fac
parte din categoria "havenot" pornesc cu un handicap deloc neglijabil, care nu
face decât să crească pe măsură ce societatea devine din ce
în ce mai informatizată şi din ce în ce mai multe oferte de angajare
menţionează "cunoştinţe de utilizare a PC-ului" printre
cerinţe.
În ultima vreme, "diviziunea digitală" tinde să
fie tot mai mult înţeleasă mai degrabă în sensul accesului la
internet decât la computere în general. Există mai multe explicaţii
ale acestei mutaţii, primul fiind faptul că accesul la internet este
mai uşor de măsurat şi oferă o estimare destul de
fidelă a accesului la tehnologie în general. A doua explicaţie
provine dintr-o experienţă destul de tristă a unor campanii de
atenuare a diviziunii prin simplul acces la computere. S-a constatat că a
furniza PC-uri sau diverse facilităţi pentru achiziţionarea
acestora nu rezolvă mai nimic. De fapt, diferenţa importantă
constă în accesul la informaţie şi comunicare (adică
internet) şi nu în abilităţi de operare (care oricum devin din
ce în ce mai simple).
Cum stăm? Conform celor mai noi statistici agregate pe
situl Internet Usage Stats, în România aproape un sfert (23,2%) din totalul
populaţiei are acces la internet. Sunt greu însă de găsit statistici
naţionale detaliate care să ne dea o imagine a distribuţiei
şi a modalităţilor de acces. Cert este însă că ne
aflăm în urma Croaţiei (29,2%) şi a Bulgariei (28,5%), ca
să nu mai vorbim de media Uniunii Europene (49,8%) sau de fruntaşa
Europei... Malta (cu 78,1%). În schimb, ne putem mândri cu o rată de
creştere de 517,5% în ultimii cinci ani, în vreme ce media Uniunii
Europene este de 147%.
Mai există însă un nivel al diviziunii digitale:
cel global. Dacă până acum am vorbit mai degrabă de dezavantajarea
unor categorii sociale prin accesul redus la internet, aice se pune problema
unui handicap imens al unor regiuni sau întregi continente. Africa
înregistrează un trist record, cu o rată de penetrare de doar 2,5%,
dar nici Orientul Mijlociu (9,6%) sau Asia (9,9%) nu stau grozav. În ansamblu,
doar 15% din populaţia lumii se bucură de accesul la fabuloasa
resursă informaţională şi de comunicare care este
internetul şi există temeri serioase că, în anii ce vor urma,
rata de penetrare scăzută va reprezenta pentru multe ţări o
frână pentru dezvoltarea economică şi participarea activă
la o economie din ce în ce mai globalizată.
La nivel global, problema diviziunii digitale se
prezintă sub două aspecte. În primul rând, nu este în interesul
nimănui ca o mare parte a lumii să fie exclusă din economia
mondială. Sărăcia Africii sau a unei părţi
semnificative a Asiei este o problemă globală, pe care o resimt
şi ţările dezvoltate. Pe de altă parte, creşterea
economică poate fi profitabilă nu doar pentru ţările în curs
de dezvoltare, ci şi pentru economiile avansate, aşa cum s-a dovedit
în cazul Chinei sau a Indiei. Astfel se explică interesul tot mai
pronunţat de care se bucură iniţiative la diverse niveluri care
îşi pun problema "conectării" ţărilor sau regiunilor slab
dezvoltate la internet şi, astfel, la schimburile economice şi
culturale pe care acesta le facilitează.
Proiectul laptop-ului de 100 de dolari condus de Nicolas
Negroponte este cu siguranţă cel mai mediatizat, dar nu este
singurul. Pe lângă mai multe iniţiative de mai mică
anvergură, se evidenţiază un proiect extrem de ambiţios
lansat de producătorul de procesoare AMD sub titulatura "50x15".
Iniţiativa îşi propune să dezvolte noi tehnologii şi soluţii
accesibile de conectare, astfel încât în anul 2015 era digitală să
devină o realitate pentru mai mult de jumătate din populaţia
planetei (estimată la 7,2 miliarde). În principiu, este vorba tot despre
un PC la un preţ accesibil (circa 250$) numit "Personal Internet Communicator"
(PIC), care să fie disponibil prin furnizorii de acces internet. Un prim
pas vizează India, Mexic, China, Russia şi Brazilia, dar oficialii
AMD intenţionează să pătrundă şi pe alte
pieţe.
