Întâmplarea face că mi-a fost dat să aud sau să citesc în ultima vreme despre un concept care s-ar putea enunţa în trei cuvinte: informatica reduce birocraţia. Toată lumea pare convinsă că lucrurile stau exact aşa, deşi încă n-am auzit pe cineva care să aducă exemple concrete în această privinţă. Da, sunt de acord că sisteme IT bine concepute şi bine implementate pot aduce şi chiar impune mai multă rigoare procedurilor birocratice, dar aceasta nu echivalează cu reducerea birocraţiei. Dar cum toată lumea are oroare de birocraţie (chiar şi birocraţii profesionişti), conceptul a fost ridicat la nivel de politică şi de aici s-a născut dorinţa statului să e-guverneze.

Problema cu eGuvernarea şi cu toate marile proiecte care pleacă de aici este că cei care le concep au în vedere implementări gigantice, la scară naţională. Ceea ce n-ar fi neapărat rău, dacă nu s-ar simţi dedesubt un puternic iz de centralizare, care influenţează serios metoda adoptată. Să ne imaginăm implementarea unui sistem IT integrat (ceva din gama ERP) într-o companie de talie mijlocie. Nu e lucru chiar uşor: implică efort, costă ceva bani iar beneficiile vin abia după o vreme. Dacă replicăm acest exemplu la nivelul unui stat, obţinem un proiect mamut, care are toate şansele să fie abordat în maniera clasică: mai întâi analiza şi abia apoi implementarea. Pe lângă birocraţia deloc neglijabilă pe care o implică, un astfel de proiect mai are un defect important: este imposibil de realizat în vremurile de azi. Până când se ajunge la o analiză de ansamblu, fie tehnologiile evoluează pe cale naturală, fie o realizare revoluţionară într-un anumit domeniu schimbă cu totul perspectiva. Trebuie luat totul aproape de la început şi ciclul se repetă, bugetul este depăşit, termenele sunt regândite... Sunt sceptic în general în privinţa proiectelor foarte mari, dar dacă sunt şi gestionate de stat, atunci şansele de materializare le consider neglijabile.

Cum ar fi o încercare la nivel local? Zilele trecut am aflat că tocmai oraşul în care locuiesc vrea să devină "Oraşul Digital European", în care interacţiunea (evident, digitală) dintre administraţie, cetăţeni, instituţii şi mediul privat să fie totală, nici mai mult nici mai puţin. O premieră mondială. Cum ştirea vorbea despre "un concept dincolo de Web 2.0 menit să redefinească stilul de viaţa" şi aşa mai departe, am clasat-o imediat la capitolul pompierismelor. Am descoperit că am fost cam aspru abia după ce am citit textul prezentării susţinute de primar la Global Forum. Ceea ce este remarcabil în acest proiect este faptul că administraţia locală nu pare să-şi propună să facă totul, ci mai degrabă să propună modelul, să stabilească cadrul şi să urnească lucrurile, urmând ca jocul adevărat să revină sectorului privat. Totul porneşte de la un smart card contactless EMV, care să fie nu doar un instrument de plată, dar să stocheze şi datele de identificare ale beneficiarului (semnătura electronică) care să-i permită să interacţioneze cu instituţiile şi companiile care îşi vor implementa sisteme compatibile. Cardurile ar urma să fie emise de primărie şi finanţate de bănci (co-branding), urmând să fie distribuite gratuit cetăţenilor. Dacă o singură instituţie (poate primăria) va reuşi să pună un practică un set de aplicaţii care să fie cu adevărat utile cetăţenilor şi totodată să genereze economii sensibile, există şanse ca modelul să fie urmat şi să atragă cu adevărat cetăţenii într-un sistem care se dezvoltă gradual.

Cu siguranţă, mai e mult până la Oraşul Digital European, dar cred că mult mai puţin decât până la eGuvernare. În primul rând, pentru că sunt convins că ideile bune iradiază de jos în sus şi aproape niciodată invers. În al doilea rând, este vorba despre modul cum se pune problema: se stabileşte un standard (în cazul acesta cardul EMV), urmând ca cei care doresc să interacţioneze să-l implementeze. În al treilea rând, centralizarea sistemului este minimală, ceea ce deschide porţile sectorului privat, care este singurul care poate da viaţă unei iniţiative de acest fel. În fine, mai este un punct important: cetăţeanul contribuabil obţine încă de la primul pas al proiectului un beneficiu palpabil, un card utilizabil în servicii de e-banking.

Proiectul de la Târgu-Mureş poate fi privit şi ca un fel de proiect pilot, din care se vor putea trage învăţăminte chiar şi în caz de eşec. În caz de succes, se poate constitui într-un model, pentru că până la urmă e vorba de eGuvernare la nivel local.