Atât în viaţa de zi cu zi cât şi în activitatea profesională ne confruntăm în permanenţă cu doi factori care cel mai adesea impun cerinţe contradictorii: urgenţa şi importanţa. Suntem conştienţi că anumite lucruri sunt importante pe termen lung şi, totuşi, de cele mai multe ori ajungem să le neglijăm pentru a ne canaliza timpul şi energia către cele care par să nu sufere amânare. M-am aflat sub această clasică dilemă când am ales subiectul pentru acest articol.

Mai întâi urgenţa. Zilele trecute a fost dat publicităţii un acord între Dell şi Google, adică între cea mai mare companie de PC-uri din lume şi cea mai mare companie de internet din lume. Cei doi coloşi au căzut de acord ca milioanele de computere Dell destinate companiilor mici şi mijlocii precum şi utilizatorilor domestici să fie echipate din fabrică cu un pachet de programe furnizate de Google. Printre acestea se numără Google Earth (sistem de hărţi şi itinerarii), Google Desktop (sistem de căutare şi organizare a informaţiilor pe computerul local), Google Talk (mesagerie instant şi telefonie IP) şi Google Toolbar for Internet Explorer. Toate acestea sunt disponibile pentru descărcare atât individual cât şi într-o distribuţie compactă numită Google Pack, care cuprinde însă şi software de la terţi (de pildă Mozilla Firefox sau Norton Antivirus). Însă s-a constatat că, în practică, cei mai mulţi utilizatori preferă să folosească uneltele software pre-instalate, aşa că prin înţelegerea cu Dell softurile desktop de la Google vor avea o expunere mult mai mare. Şi încă un amănunt: motorul de căutare web setat ca implicit pe computerele Dell va fi, desigur, Google.

Ca de obicei, părţile au fost zgârcite în amănunte, aşa că nu prea e clar ce câştigă Dell din această înţelegere. Este însă foarte clar cine este cel mai afectat: Microsoft, care pierde puncte preţioase în încercarea de a-şi impune propriile instrumente de căutare locală şi pe web. Însă gigantul din Redmond nu prea îşi poate permite să-şi declare nemulţumirea, având în vedere că a practicat (şi încă practică) pe scară largă aceeaşi manevră pentru a-şi impune dominaţia în lumea software. Însă un necaz nu vine niciodată singur: în aceeaşi zi (25 mai), alţi doi giganţi şi-au unit forţele: Yahoo şi eBay. Înţelegerea prevede pe de-o parte că Yahoo va fi furnizorul exclusiv de reclamă contextuală în paginile licitaţiilor on-line găzduite de eBay, iar pe de alta că Yahoo va folosi sistemul de plăţi on-line PayPal (deţinut de eBay) în relaţiile cu clienţii serviciilor pe care le oferă. La prima vedere s-ar părea că această înţelegere este mai degrabă o veste mai proastă pentru Google decât pentru Microsoft, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Sistemul global de publicitate contextuală deţinut de Google este suficient de consolidat ca să nu fie foarte afectat de mişcarea făcută de Yahoo, în vreme ce pentru Microsoft -- care abia acum încearcă acest model de business -- imensa audienţă cumulată de Yahoo şi eBay (peste 80% în Statele Unite) va reprezenta un obstacol semnificativ în tentativa de a-şi revigora reţeaua proprie MSN.

Ca de obicei, pentru lucrurile cu adevărat importante rămâne puţin timp. Pe scurt, povestea este următoarea: Într-un articol publicat în ediţia din 10 mai, ziarul USA Today a dezvăluit faptul că National Security Agency (agenţia americană pentru securitate) a colectat în secret înregistrările apelurilor telefonice a zeci de milioane de americani, folosind datele furnizate de marii operatori AT&T, SBC, Verizon şi BellSouth (ultimii doi au negat orice colaborare cu NSA). Se estimează că baza de date operată de NSA conţine nu mai puţin de 1,9 mii de miliarde de înregistrări colectate după 11 septembrie 2001 şi este, foarte probabil, cea mai mare bază de date asamblată vreodată. Deşi colectarea acestor date nu implică ascultarea sau înregistrarea convorbirilor, prin utilizarea unor tehnici de "minerit în date" (data mining) NSA poate să identifice "tipare comportamentale" în scopul de a depista eventuale activităţi teroriste. În ce măsură NSA are dreptul să urmărească apelurile telefonice (şi, se pare, mesajele e-mail) ale cetăţenilor americani este un subiect care alimentează în zilele acestea o dispută la scală naţională. Electronic Frontier Foundation a dat în judecată pe AT&T iar WiredNews a publicat declaraţiile martorului-cheie, în vreme ce americanii (şi nu doar ei) se întreabă unde mai este graniţa dintre securitatea naţională şi viaţa lor privată.