Dacă cineva pare să nu înţeleagă o explicaţie simplă, are toate şansele să primească o întrebare acidă: Să-ţi fac un desen? Ca mai toată lumea, am fost surprins că Google şi-a prezentat lumii noua creaţie -- browserul web Chrome -- sub formă de benzi desenate. Chiar puţin iritat. Dar surpriza a crescut când am aflat că cele 38 de pagini au fost desenate chiar de Scott McCloud (printre altele, autor al cărţii de referinţă Understanding Comics), că sunt reprezentate personaje reale (ingineri şi manageri implicaţi în proiect) şi, mai ales, că explicaţiile furnizate sunt în mare măsură tehnice (se vorbeşte despre alocarea şi eliberarea memoriei, despre procese şi fire de execuţie, despre compilare dinamică şi altele de acest fel). Trebuie să admit că nu am mai văzut o prezentare tehnică atât de expresivă şi, totodată, condensată. Însă dincolo de aspectele tehnice, comentatorii evenimentului au rămas cu o întrebare de ordin general: De ce avea nevoie Google de un browser? Se înscrie acesta într-o strategie mai largă? Dacă da, care este aceasta?

Explicaţia cea mai la îndemână este că Google se simte suficient de puternic pentru a declanşa un nou război al browserelor, încercând să dărâme supremaţia deţinută de Microsoft. Se estimează că Internet Explorer (în diferite versiuni) deţine peste 70% din piaţa, Mozilla Firefox în jur de 20%, Safari vreo 6 procente, restul fiind distribuit între mai multe produse, Opera fiind cel mai important. Statisticile sunt discutabile, însă analiza bazei de utilizatori sugerează că Chrome ar putea capta mai degrabă utilizatori de Firefox (mai tehnici) decât de IE (mai conservatori, preferând produsele pre-instalate). Pe de altă parte, Google a promovat intens Firefox şi nu este nici un secret că este principalul finanţator al Mozilla, aşa că este greu de înţeles de ce şi-ar lovi aliatul. De altfel, oficiali din ambele părţi au confirmat deja că înţelegerile actuale merg mai departe.

O altă variantă este că, prin Chrome, Google vrea să se apere de o presupusă agresiune din partea Microsoft, care ar putea prin anumite funcţionalităţi din Interner Explorer 8 să-i afecteze sistemul de publicitate AdSense/AdWords (de exemplu prin blocarea colectării informaţiilor privind link-urile urmate în timpul navigării). Însă pentru aceasta ar trebuie să ia din baza de utilizatori IE, ceea ce ne aduce la înapoi la paragraful anterior. De ce nu ar încerca mai degrabă să contribuie mai mult la dezvoltare lui Firefox, care se află deja într-o poziţie foarte bună? Oarecum surprinzător în acest context este că Google Chrome nu a preluat sistemul de randare Gecko de la Mozilla, ci a preferat alternativa WebKit, dezvoltată iniţial de Apple şi utilizată în Safari, dar şi în Android. Aceasta pare să sugereze că Google vizează zona "mobile web" (unde Microsoft este vulnerabil), dar Chrome vine cu un sistem multi-proces care nu are şanse să fie suportat de aparatele de buzunar într-un viitor previzibil. Mai mult, Chrome este clar orientat spre desktop şi are multe trăsături caracteristice sistemelor de operare.

După ce am citit zeci şi zeci de comentarii, tind să mă alătur lui Michael Arrington de la TechCrunch, care crede că Chome este, într-adevăr, un atac la Microsoft, dar nu în zona browserelor ci chiar în zona platformei desktop. Indiciul principal este unul tehnic. Chrome este în mare măsură asamblat din diverse componente open source, dar o componentă esenţială a fost dezvoltată de la zero: procesarea codului JavaScript. Echipa din Danemarca ce a primit această sarcină a înlocuit interpretorul JavaScript din WebKit cu o "maşină virtuală", numită V8, care compilează codul şi-l rulează ca un executabil binar (deci ca un program obişnuit), obţinând astfel un spor de viteză considerabil. Având în vedere că aplicaţiile on-line de la Google (GMail, Docs, Maps etc.) sunt bazate pe JavaScript, înseamnă că V8 le va rula mult mai rapid, la performanţe comparabile cu aplicaţiile native. Cum V8 este un sistem open source şi oarecum independent, este de aşteptat ca celelalte browsere să îl preia ca atare sau să îl imite, impunând astfel un standard greu de evitat, chiar şi de către Microsoft. Adăugând mixturii componenta Gears (inclusă în Chrome) şi Prism, aplicaţiile din web vor putea rula pe desktop, chiar şi offline, într-un mod similar cu cele locale, diminuând astfel importanţa sistemului de operare. Google are dreptate în comunicatul oficial: Chrome este mai mult decât un browser, este o platformă pentru un web dominat de aplicaţii.