Am fost o singură dată
la CeBIT, în urmă cu vreo zece ani, şi cred că a fost
suficient. După a primă zi de năuceală, am ajuns la concluzia că
în cele 50 de hectare de spaţii expoziţionale tehnologia nu
poate fi văzută, pentru simplul motiv că nu poate fi arătată. Ce
s-ar putea vedea într-un stand legat de -- să luăm un
termen în vogă -- "cloud computing"? Probabil că mai
puţin decât dintr-o scurtă vizită la Wikipedia. Aşa că am
preferat zilele următoare să stau cât mai aproape de centrul
de conferinţe şi, într-adevăr, acolo s-au petrecut lucrurile
cele mai interesante.
Dacă aş fi fost
prezent anul acesta la Hanovra, n-aş fi ratat discursul lui Steve
Ballmer, CEO Microsoft. Din fericire l-am avut la dispoziţie în
doar câteva ore, transcris pe situl oficial al expoziţiei, şi
am aflat astfel că suntem în pragul celei de-a cincea
revoluţii în lumea informaticii. Socoteala lui Ballmer se
bazează pe un ciclu de şapte ani (are sens în corelaţie cu
legea lui Moore) şi pe câteva evoluţii tehnologice cât
se poate de vizibile: sporirea puterii de calcul şi a capacităţii
de stocare, precum şi răspândirea reţelelor wireless de mare
capacitate. Este totuşi interesant că Ballmer vorbeşte de o
revoluţie în condiţiile în care Microsoft nu a fost
protagonista nici uneia dintre precedentele patru. Răspândirea
computerelor personale li se datorează mai curând lui Apple şi
IBM. Impunerea interfeţelor grafice este opera lui Xerox (care le-a
inventat) şi Apple (care le-a popularizat). Creşterea internetului
este o operă colectivă, în vreme ce a patra revoluţie, Web
2.0, are ca figuri centrale nume precum Google sau Yahoo!.
Indiscutabil, Microsoft nu şi-a asumat niciodată riscurile
deschizătorilor de drum, preferând mereu să atace în
forţă pieţe stabile, create de alţii. Aşa s-a întâmplat
cu interfeţele grafice (victima fiind Apple) şi cu internetul
(marele învins fiind Netscape), dar schema pare că nu prea
funcţionează în cazul Web 2.0, unde Google pare de nestăvilit
iar Yahoo! nu se arată încântat de mariajul propus de
Microsoft.
Se vrea oare Microsoft
eroul principal al acestei a cincea revoluţii? Ballmer consideră că
mai e nevoie de două ingrediente pentru ca lucrurile să se lege:
display-uri omniprezente şi interfeţe mai "naturale" cu
computerele. De aici încolo, sunt trei sfere în care
revoluţia se va manifesta pregnant: puterea individuală a
utilizatorilor de a accesa şi controla informaţia, interacţiunea
socială şi, în fine, probleme globale cum ar fi educaţia,
sănătatea sau ecologia. Merită să trecem puţin în revistă
imaginea IT&C a anului 2015 pe care Microsoft ne-o oferă prin
vocea lui Ballmer, măcar pentru a vedea în ce măsură
tendinţele actuale confirmă viziunea.
Mai întâi,
ar fi vorba de ceva ce s-ar putea numi "punctul central de acces la
informaţii", legat în mod direct de nevoia de mobilitate.
Avem acum datele răspândite de sistemele desktop de la
serviciu şi de acasă, pe laptop-ul pentru deplasări, pe PDA-uri,
pe telefoane mobile, pe diverse player-e portabile şi, în
fine, pe web. Problema actuală este sincronizarea acestora, însă
pasul următor ar fi ca această diversitate de informaţii să
capete o formă, o interfaţă unitară pe care să o putem accesa
oricând, oriunde, cu orice aparat. Mai mult, şi sursele
publice de date (fluxuri de ştiri, televiziune etc.) trebuie să se
integreze în acest conglomerat informaţional personalizat. Mie
îmi pare evident că asta înseamnă stocare pe web şi
aplicaţii on-line compatibile cu cele locale iar o combinaţie
formată din pagina de start personală NetVibes, serviciile web de
la Google şi componente adiţionale pentru browserul Firefox mă
apropie destul de mult de acest punct central. Ballmer subliniază
nevoia unui sistem de identităţi digitale pentru ca acest scenariu
să fie funcţional şi iată că deja OpenID deschide calea iar un
set de standarde deschise (i-names) ne promite tocmai această
identitate unică şi portabilă. Într-adevăr, "nu vom avea
nevoie decât de un nume" -- cum bine spune Ballmer.
Se poate continua mult
în felul acesta, căutând rădăcinile tehnologice reale
şi actuale din care a crescut viziunea lui Ballmer. Numai că
acestea par să ne conducă mereu spre nume precum Apple sau Google,
ceea ce-mi întăreşte impresia că până şi atunci când
imaginează revoluţii, Microsoft se gândeşte de fapt la
evoluţii. Iar pentru a se afla încă de pe acum în
centrul acestora, Microsoft are nevoie de o aripă revoluţionară.
Numele ei începe cu Y şi se termină cu un semn de exclamare.
