Ne-am obişnuit să privim lumea informaticii şi comunicaţiilor ca pe o lungă serie de poveşti de succes, ca pe o cale mereu ascendentă care ne aduce pe zi ce trece tot mai aproape de un soi de nirvana tehnologică. Deşi admit că sunt un "tehno-optimist", nu pot să nu remarc faptul că progresul tehnologic a lăsat în urmă o întreagă serie de "cadavre" şi că nenumărate miliarde de dolari au fost cheltuite pentru proiecte care nu s-au dovedit viabile. Cu ocazia aniversării unui sfert de secol de existenţă, revista Network World a analizat doar şapte mari eşecuri din lumea tehnologiilor, însă orice privire retrospectivă mai relevă încă multe altele.

Dar, cum valurile tehnologiei seamănă cu cele ale modei, nu se ştie niciodată dacă nu cumva ceea ce ieri a fost aruncat la gunoi nu va reveni în actualitate în noi forme -- aşa cum s-a întâmplat de pildă cu SGML, care a revenit într-o formă simplificată numită XML. Sau, dimpotrivă, ceea ce astăzi pare avansat şi incontestabil va deveni în câţiva ani doar o probă concludentă că... soluţiile sunt în altă parte. Lista întocmită rămâne deschisă.

ATM (Asynchronous Transfer Mode) a reprezentat în anii 90 speranţa întregii industrii că un standard universal va unifica lumea reţelelor, fie ele locale (LAN) sau de arie largă (WAN), fie cu comutare de circuite sau cu comutare de pachete etc. Însă reţelele locale au preferat Ethernet iar ATM nu mai este astăzi un "buzzword". Însă în vreme ce pentru ATM mai există speranţe în diverse domenii (de pildă Video over IP), un alt imens efort de standardizare, OSI (Open Systems Interconnection) este considerat de cei mai mulţi analişti mort şi îngropat din orice perspectivă practică. După ce zece ani s-au pompat sume imense iar unele companii precum IBM şi DEC au investit miliarde în încercările de implementare, guvernul american a oprit finanţarea şi a admis că TCP/IP e suficient de bun. Din toate acestea, învăţământul s-a ales cu un perfect model teoretic de referinţă. Dacă mai adăugăm ISDN -- care, din acronimul pentru "Integrated Services Digital Network" a devenit în timp prescurtarea de la "I Still Don't Need" -- obţinem imaginea părţii întunecate a lumii reţelelor.

Interesantă este şi lista eşecurilor marilor companii, dintre care se detaşează IBM cu câteva ratări răsunătoare, începând cu arhitectura de magistrală pentru PC-uri (Microchannel), trecând prin sistemul de operare OS/2 şi ajungând până la High-Speed Token Ring (considerat un exemplu clasic de "prea puţin, prea târziu"). Şi Apple figurează în lista marilor ratări, PDA-ul Newton fiind însă mai degrabă sub zodia lui "prea mult, prea devreme". Nici Microsoft nu putea să lipsească: pentru interfaţa utilizator numită Bob atributul "ridicol" este azi considerat un eufemism, în vreme ce Windows ME nici măcar nu mai are parte de atribute.

Există însă şi un eşec major, la scala întregii industrii informatice: securitatea. Încă dinainte de apariţia marilor reţele viruşii au început să se răspândească prin intermediul dischetelor, însă internetul a ridicat problema securităţii printre cele mai acute. Cursa permanentă dintre produsele menite să asigure securitatea şi noile ameninţări nu pare să se apropie de un final atâta vreme cât aproape zilnic sunt descoperite noi breşe şi noi vulnerabilităţi, nu doar în produse software ci chiar la nivelul fundamental al tehnologiilor care fac Reţea să funcţioneze. Va trebui încă multă vreme să acceptăm ideea că nici unul dintre sistemele informatice pe care ne bazăm nu este perfect protejat.

Fără îndoială, lista marilor eşecuri prezentate de Network World se rezumă la cele mai spectaculoase şi cele mai costisitoare. Ultimul număr al revistei ACM Queue vine să consemneze căderea unei alte tehnologii care a făcut vogă în ultimii ani ai deceniului trecut şi care se anunţa ca panaceul tuturor problemelor de inter-operabilitate a softurilor rulând în medii eterogene. CORBA (Common Object Request Broker Architecture) a rezultat dintr-un imens efort de standardizare a interfeţelor de programare şi declinul prin care trece nu se datorează unei proiectări defectuoase, ci mai degrabă excesului de rigoare, care a dus la o construcţie extrem de complexă. Într-un domeniu atât de dinamic cum este informatica, excelenţa tehnică este doar o condiţie necesară a succesului, dar nu şi suficientă.

Astăzi, vedetele lumii IT sunt serviciile web, Ajax, XML... Nu avem nici o garanţie că vor rezista multă vreme şi că alte abordări nu se vor dovedi mai eficiente, mai rentabile şi mai sigure. Cert este că fără atâtea eşecuri răsunătoare n-am fi ajuns aici.